Gheorghe Calotă Şi eu mă regăsesc fiu al acestei localităţi minunate, Osica de Sus. Povestea mea începe cu perioada războiului (1940-1944), când tatăl meu, Gheorghe

Florentina Anghelprofesor-coregraf Motto: Osica reprezintă locul unde copilăria mea va dăinui neatinsă de timp Să scriu despre vacanțele mele de la Osica, mi se pare

Orișiunde m-aș afla, din când în când, simt nevoia să mă întorc în locul unde am văzut întâia oară lumina zilei, în sătucul liniștit, așezat

Mă gândesc cu nostalgie la verile petrecute la țară cu bunicii și culmea… și străbunicii. Aveam două bunici, ca orice copil. Una din ele, Constantinescu

Romică Coțofanăpensionar „Demult, într-o iarnă…Mi-am trimis copilăria să se dea cu sania.Nu s-a mai întors.De atunci, în nopți de decembrie,pun un felinar în zăpadă,doar-doar va

Purtată de valul amintirilor mă apropii de acel punct luminos și depărtat în timp și spațiu – copilăria mea – o lume de poveste ancorată

Copilăria este o lumea infinită, plină de miracole, este tărâmul fără margini al fericirii închipuite, este cea mai prețioasă perioadă a vieții omului. Primele prietenii,

Leana Palicî și Măria Cacaicioarii cumpăraseră de mult ce-aveau trecut de-acasă pe listă, și-acum beleau ochii pe tarabe, la toate alea: – Uite-l, fă Mărie,

Clipe de neuitat și unice, când seara venea tiptil la Osica. Și nu pot înțelege decât cei care le-au trăit și simțit farmecul. În ceața

Amintirile mele până la 8 ani sunt secvențiale. Am petrecut mare parte a copilăriei în satul natal, alături de bunici și de străbunici. Timpuri mirifice,

M-am născut într-o seară pe la mijlocul lui noiembrie a anului 1966, la maternitatea din sat. Pe atunci copiii se nășteau în sat, moșiți de

motto: „Fiecare dintre noi este o poveste sculptată în piatra timpului!” – M. Torok Fiecare om, de-a lungul vieții lui scrie istorie. Unii scriem mai

Se auzea ultimul cântat al cocoșilor, înainte de ziuă. Curând, negura nopții începea să se destrame făcând loc răsăritului de soare. Începeau să se aprindă

În sufletul meu, Osica își cere locul ei bine stabilit pentru totdeauna. Și cum amintirile năvălesc din nou, evadez iarăși în lumea de odinioară plină

…Fălcoiu, Romula rămâneau în urmă, iar trenul intra în gara VLĂDULENI. Era clipa mult așteptată. Săream din tren bucuroase eu, mama și fetița mea, Ana

MOTTO: „Pasăre mai frumoasă ca fumul casei părinteşti nu s-a văzut „ Grigore Vieru Satul e o minune, aici locuiesc, aici timpul s-a oprit pe

După o perioadă de cercetare în care munca de informare aproape s-a contopit cu noianul de sentimente, am reușit să scot la lumină trecutul uneia

Acum cincizeci de ani, tatăl meu, un ţăran cu o pedagogie sumară, cultivat doar la tradiţie şi la Biblie, îmi punea în braţe un dosar,

Motto: Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor Alberto Lleras Comcergo politician columbian M-am născut în Osica de Sus, satul Vlăduleni, sat de

Când eram mic, la țară la Osica, Tataie îmi punea din când în când în farfurie câte o bucată de carne roșiatică, rece, care se

Pe unchiul prietenului Costi îl chema Ionel. Asta dacă te uitai în buletin, pentru că osicenii îl știau de ”Dambla”. Pentru replicile lui, spuse mai