E o zi fierbinte de iulie. Sabia timpului pare că stă nemișcată în amiază. Satul e pustiu, nici țipenie de om pe ulițe. Sub Vlăduleni,
Fotbalul a fost „viciul” vieții mele: și azi, când ascult imnul țării, închid ochii, iau o mină solemnă și îmi imaginez că în altă viață
aur și zgură în Osica Mare suntem cât aur, câtă zgură? aceasta-i întrebarea, piperul și sarea * ca o luntre în lac, așa de dulce
Leana Palicî și Măria Cacaicioarii cumpăraseră de mult ce-aveau trecut de-acasă pe listă, și-acum beleau ochii pe tarabe, la toate alea: – Uite-l, fă Mărie,
catren ninge fără tine… ochii tăi de scrum boabe negre-n vie, pe coline, sanie de lemn căutând un drum pe cărările pierdute-n mine. evocare e
leru-i ler, lujer de crin pe la curtea ta mai vin să te-ntreb de trei ori șapte de mai suntem unu-n toate de ți-e sufletul
Țăranul român e un om învins astăzi pe toate fronturile. Ca proprietar, speriat de degringolada leului el revine acum la economie de tip patriarhal, nemaifiind
Rugă L-aş ruga pe Dumnezeu Să mă facă arhiereu Chiar la tine în antreu. Sau măcar un protopop, Ca să te sorb strop cu strop,
Acum 30 ani, urmare a unei inițiative de înfrățire cu sate și orașe din România fostei ‚‚cortine de fier’’, primăria unui orășel francez, Mont-Saint-Aignan, punea,
Acum cincizeci de ani, tatăl meu, un ţăran cu o pedagogie sumară, cultivat doar la tradiţie şi la Biblie, îmi punea în braţe un dosar,
Lui nea Gicu Mamet, zis si Zagalo, la cârma echipei noastre de fotbal, „Olteţul”, i-a urmat, prin anii 85, nea Costică Tiglici, bun maistor… Era
prima fată iubită incendia în mine toată pădurea Bercica: eram atâtica! * fericirea e râsul nostru răsunând şi acum în aer sus la Ruscă, pe
Comentarii recente