Că Marius Sebastian Dumitrașcu este un munte de sensibilitate și hărnicie cărturărească, știm bine cu toții. Ne-a convins deplin prin cele scrise și publicate până

catren ninge fără tine… ochii tăi de scrum boabe negre-n vie, pe coline, sanie de lemn căutând un drum pe cărările pierdute-n mine. evocare e

leru-i ler, lujer de crin pe la curtea ta mai vin să te-ntreb de trei ori șapte de mai suntem unu-n toate de ți-e sufletul

Rugă L-aş ruga pe Dumnezeu Să mă facă arhiereu Chiar la tine în antreu. Sau măcar un protopop, Ca să te sorb strop cu strop,

pe cine iubesc io mult, haida! nici nu văd, nici nu ascult, haida! numai mă gândesc la ea, haida! ca bocancul la sanda ba nu,