Tatălui meu, Anastasie, in memoriam Spre bătrânețe tata dormea de două ori în fiecare noapte. Primul somn, o siestă chinuitoare, și-l făcea, preț de câteva
E o zi fierbinte de iulie. Sabia timpului pare că stă nemișcată în amiază. Satul e pustiu, nici țipenie de om pe ulițe. Sub Vlăduleni,
Comentarii recente