INFO

fulgerări osicenești și nu numai

aur și zgură în Osica Mare suntem
cât aur, câtă zgură?
aceasta-i întrebarea, piperul și sarea

*

ca o luntre în lac,
așa de dulce ai lunecat tu în secunda mea,
iubito

*

aș vrea să adorm în tine, iubito,
ca într-un cuib de la începutul lumii căutat
și să dorm dus,
cum dormeau ai mei la prânz,
preț de un ceas,
pe pământurile noastre de la Olt,
rupți de muncă,
cu spinarea rezemată de piatra fântânii lui Liodor
*

cum e mărul locuit de propria-i sămânță,
așa sunt eu locuit de tine,
dragostea mea
*

neuitatele clipele
desfăcând aripele
sus, în Dealul Viilor,
în noaptea Floriilor,
în vraja fetiilor,
fără grija fiilor…

*

simt în tine toată nefericirea lianei
așteptându-și și astăzi copacul,
și toată revolta jivinei
intrigată de perspectiva oborului

*

un soclu fără statuie
e tot ce rămâne din zbaterea noastră
pe Olteț în sus, pe Olteț în jos

*

oriunde m-aș duce
și orice-as face,
iubito,
din râsul tău scuturându-mi vara merii
nu pot ieși

Lasă un răspuns