Ciupercăria este o fermă agricolă care are ca obiectiv cultivarea ciupercilor în spații mari şi închise. La prima vedere pare o muncă simplă, dar nu este deloc aşa. Este o activitate provocatoare care necesită cunoștințe tehnice de specialitate, cunoştinţe practice, investiții în infrastructura necesară înfiinţării și o concentrare deosebită la cheltuielile de producție. Ciupercile reprezintă o resursă importantă de vitamine și minerale, atât pentru oameni, cât și pentru sol.
Înfiinţarea ciupercăriei nu este complicată, dar trebuie alese cu grijă utilajele necesare şi soiurile de ciuperci plantate. În felul acesta investiţia va fi amortizată în scurt timp. Cultivarea ciupercilor nu se poate realiza în aer liber, ci trebuie construită o hală termoizolată. Cel mai indicat îngrăşământ pentru ciuperci este un compost special, care poate fi produs personal sau cumpărat din locuri speciale, unul care a dat randament altor cultivatori şi care poate fi recomandat de către aceştia. La noi în ţară nu există un loc unde se realizează astfel de compost. Producătorii români îl aduc din Ungaria sau Bulgaria.
Am aflat toate aceste cunoştinţe tehnice de la consăteanul nostru Lucian Radu omul care deţine ciupercăria de la Osica.

Bună ziua, domnule Radu, cum de v-aţi gândit să cultivaţi ciuperci?
Afacerea am început-o în anul 2011 când ne-am întors din Spania, la sugestia unui prieten de-al meu de la Galaţi care deţinea o astfel de afacere. Eu sunt născut şi crescut în Galaţi. El a fost cel care m-a provocat. Debutul a fost destul de greu, aşa cum este pentru toată lumea. Te aventurezi în necunoscut, rişti pentru că nimeni nu spune adevărul şi există o probabilitate mare de eșec. După ce am înfiinţat ciupercăria, am găsit o persoană în Ungaria, disponibilă, care venea la noi o dată pe lună să ne înveţe ce să facem şi cum să continuăm. Am renunţat în scurt timp deoarece am constatat că erau costuri prea mari.
Aţi fost în Spania, cât timp aţi stat acolo, ce aţi făcut?
Am plecat în Spania imediat după Revoluţie, am vrut să-mi împlinesc visul cu orice risc. Am lucrat mai întâi în construcţii şi după ceva timp am deschis propria mea firmă de construcţii. Acolo am cunoscut-o pe Cornelia, soţia mea. Ne-am întors în anul 2011 pentru că socrii erau bătrâni şi aveau nevoie de ajutor, iar fetele mergeau la facultate. Marea noastră realizare sunt fetele. Ştiu că nu am muncit degeaba, că rostul nostru pe pământ s-a împlinit prin ele. Una dintre ele este medic stomatolog şi stă acum la Timişoara, iar cealaltă este informatician şi s-a stabilit la Bucureşti. Ele ne-au adus şi ne aduc cele mai mari satisfacţii.
Ca să puneţi pe picioare această afacere v-a trebuit o şcoală specială?
Pentru început nu, dar acum, periodic eu merg la perfecţionare în Ungaria. Acolo aflu ce este nou pe piaţă, cum se schimbă multe lucruri în tehnologia şi evoluţia cultivării ciupercilor și în modul ăsta îmi actualizez şi eu cunoştinţele şi le pun apoi în practică.
Cine vă ajută, bănuiesc că nu reuşiţi să faceţi treaba asta doar dumneavoastră şi soţia?
Ne ajută câteva vecine. Nu e muncă multă, dar ciupercile sunt produse perisabile şi trebuie să ne mişcăm repede, să le distribuim rapid. Producem cantitate mare într-un timp scurt. Dintr-o cultură se culege de 3 ori, adică 3 săptămâni. Noi am ales să evităm să cultivăm vara. Cererea este mai mică pentru că sunt multe legume şi fructe proaspete pe piaţă şi populaţia consumă multe salate. În perioada asta avem ultima cultură. În 2 săptămâni se termină şi vom lua o pauză. Vom dezinfecta locul şi în septembrie vom pregăti următoarea cultură. Cei care cultivă vara probabil că folosesc tratamente cu substanţe chimice care ajută la conservarea lor pe o perioadă mai mare, dar necesită şi costuri pe măsură. Noi nu am folosit până acum astfel de substanţe și vă spun cu mâna pe inimă că sunt produse naturale, bio. Producţia de ciuperci din România asigură doar 50% din totalul de pe piaţă, restul de 50% fiind asigurat de importurile care sunt mult mai ieftine. Vă dau un exemplu: Guvernul polonez oferă sprijin financiar agrobusiness-urilor, fermierilor și organizațiilor agricole pentru a suplimenta veniturile acestora, a influența prețurile produselor și a gestiona oferta de mărfuri. Din păcate, guvernul României nu face asta. Eu n-am beneficiat niciodată de sprijin financiar sau altfel de sprijin de la guvern. Locul unde este ciupercăria l-am cumpărat. O parte din suprafaţă a fost a domnului ex-primar Coconu şi cealaltă parte de la o altă persoană. Am făcut aici o fântână. Este foarte greu să găseşti apă în zona asta, pânza freatică este foarte jos. Trebuie săpat mult, dar am avut parte de o echipă de profesionişti care au forat şi au găsit izvoarele din prima săpătură. Apoi am avut nevoie de curent trifazic, de hala unde e cultura de ciuperci şi de multe altele.
Cum vă descurcaţi cu cea mai grea problemă, piaţa de desfacere?
Cea mai mare cantitate de ciuperci o ducem la Metro Craiova şi Bucureşti. Colaborez de mult timp cu ei, sunt flexibili şi ne convine şi nouă şi lor. Mai am nişte cetăţeni care au depozite en-gross la Piteşti. Ei le iau şi le distribuie la pizzeriile din oraş. O parte din ele merg şi în târgul nostru, la Osica. Ciupercile Champinion, numai de-astea cultivăm noi, sunt extrem de gustoase și consistente, fiind recunoscute pentru valoarea lor nutritivă.
Care este procesul tehnologic?
Prima operaţiune, aplicarea compostului, se desfăşoară direct în lăzi, care au fost poziţionate pe rafturi. Tot atunci se aplică şi miceliul, care va fi mărunţit cu grijă şi împrăştiat deasupra stratului de compost. După aplicarea miceliului, se recomandă acoperirea straturilor cu hârtie, care va fi menţinută umedă în permanenţă. Pentru a asigura dezvoltarea optimă a culturii noastre de ciuperci, va trebui să ne asigurăm că, după însămânţare, temperatura din ciupercărie va fi menţinută la 20-24 grade Celsius. După ce se realizează incubarea, temperatura din hală se reduce la 18 -20 grade Celsius. Recoltarea se poate face după aproximativ 3 săptămâni de la acoperire, când ciupercile şi-au format deja pălăria şi au piciorul puţin alungit. Pentru recoltare, ciupercile se răsucesc şi se apasă uşor în jos. Toate soiurile de ciuperci sunt o parte importantă a dietelor sănătoase. Sunt sărace în grăsimi, conțin puține calorii și sunt bogate în proteine și fibre, oferind organismului în același timp o varietate de vitamine, minerale și antioxidanți.
Ce satisfacţii aţi avut/aveţi?
Am reuşit să creştem două fete, să le oferim educaţia pe care ele şi-au dorit-o, am plantat un pom şi am făcut o casă. Ştiu că asta e menirea unui om pe pământ şi cred că am reuşit să o atingem. În calitate de antreprenor simt că am putut să construiesc ceea ce am visat. Mi-am pus în aplicare viziunea și simt că fac ceva pentru mine, cât și pentru societate. Dacă aş fi fost salariat, aş fi contribuit la visul altcuiva şi m-aş fi simţit frustrat. Dar îmi este imposibil să mă văd în altă postură decât în cea de antreprenor-producător. Şi mă simt un om împlinit. Planuri mari pentru viitor nu-mi mai fac pentru că avem o vârstă. Dar ne dorim să fim sănătoşi şi să ne bucurăm de ce avem.
Am plecat de la familia Radu cu regretul că n-am putut povesti mai mult nu numai despre ciuperci, ci şi despre viaţă. Timpul ne presează pe fiecare dintre noi. Aş fi vrut să merg în spatele ciupercăriei pentru că am tras cu ochiul şi am văzut o pădure din arbori Paulownia. Şi am constatat că aceşti oameni nu au plantat doar un copac, probabil că n-au construit doar o casă, ci mai au şi doi copii buni. Ei sunt un fragment din oamenii care schimbă lumea şi care nu se opresc aici. Se spune că schimbarea lumii vine, de cele mai multe ori, de la oamenii care refuză să fie schimbați de lume, păstrându-și curajul de a inventa ei înşişi o poveste originală. Familia Radu a reuşit.