Cu toții ne-am regăsit mai devreme sau mai târziu trecând pe drumul ce duce spre Școala din Vale, fie pentru că aici ne-au dus părinții în prima zi de școală, și unde am și rămas până când am plecat la liceu, fie că drumul spre alte locuri din sat a trecut prin fața acesteia. Și nu putem să nu observăm că de ceva timp, Școala din Vale a îmbrăcat o haină nouă și și-a pus și o pălărie modernă.
Transformarea Școlii din Vale Osica de Sus a fost posibilă datorită Asociației BooKland România care și-a propus să renoveze cât mai multe școli din mediul rural deoarece rezultatele școlare ale copiilor de-aici s-au observat a fi din ce în ce mai slabe, iar instituțiile de învățământ, într-o stare de degradare continuă.
Asociația BooKland este o asociație românească non-profit, cu sediul în București. Dacă deschidem pagina de web a asociației, descoperim o frază memorabilă din care înțelegem dorința acestor oameni de a face bine atât copiilor, dar și școlilor din mediul rural: „Asociația BookLand s-a născut din dorința de a-i ajuta pe tineri să redescopere dragostea față de lectură, având convingerea că doar prin educație societatea va evolua, iar noi vom fi mai buni, mai zâmbitori…mai curioși”.
Asociația BookLand a fost cea care a demarat lucrarea de reabilitare a Școlii din Vale, iar cei care au făcut ca visul să devină realitate sunt muncitorii unei firme din Osica de Sus. Firma se numește BRIO ADVANCE TEAM S.R.L. al cărei administrator este MARI MIERLĂCIOIU, un bărbat tânăr și foarte priceput la construcții. Pe multe case și edificii din județul Olt, se găsesc amprentele mâinilor lui pricepute.

Am stat de vorbă cu el, printre picături pentru că este foarte ocupat, are multe lucrări în tot județul. Îmi spune că acum reabilitează școala de la Piatra Sat cu tot cu sală de sport, că vara trecută a construit hala de la Profi Piatra Olt cu parcări și împrejurimi urmând ca interiorul și instalațiile sanitară și electrică să fie făcute de altă firmă. Tot el a fost cel care a construit un centru pentru copiii cu dizabilități, la Caracal.

Când am început reabilitarea Școlii din Vale a fost vorba numai despre o renovare parțială dar, așa cum se întâmplă la orice construcție veche, a mai căzut câte ceva și s-a constatat că era necesară o renovare amplă. Pardoseala precedentă fusese pusă peste scândura veche de aproape o sută de ani. Când am săpat să scoatem scândura până când am dat de pământ umed, un miros irespirabil s-a așternut peste toate încăperile că a trebuit să ieșim în curte, mai mult de o jumătate de oră ca să ne revenim și să putem respira aer curat. Au trebuit scoase dușumelele vechi de aproape un secol, lambriurile, s-au reparat pereții interiori și exteriori, s-au turnat șape noi, s-au înlocuit instalațiile electrică și sanitară, s-au zugrăvit pereții în culori plăcute copiilor, s-a pus parchet nou, mochetă, gresie, faianță, obiecte sanitare noi în toalete, s-au înlocuit tavanele, caloriferele, centrala termică, acoperișul. După toate astea, s-a construit un teren de sport nou cu gazon artificial. Lângă școală a fost construită și o sală de sport modernă, pe locul unde era magazia în care se depozitau lemnele.”

Elevii de la școală și-au pus amprenta peste tot, în sensul că la fiecare pas, au stat alături de constructori pentru că ei urmau a fi beneficiarii acestei schimbări mult dorite. De asemenea, părinții copiilor au fost cei care au asigurat hrana zilnică a muncitorilor.
De câte ori s-a construit sau renovat ceva în comună, comunitatea din Osica de Sus a dat dovadă de inițiativă, empatie, altruism și generozitate participând, așa cum a putut fiecare localnic, la finalizarea cu succes al acelui edificiu. Mi-amintesc când s-au construit Căminul Cultural, Magazinul Universal (clădirea în care astăzi funcționează Profi), sau restaurarea bisericilor, locuitorii comunei Osica de Sus s-au mobilizat și au participat nu numai cu brațele ci și cu atelajele proprii ca să ajute. Femeile aduceau, pe rând, zilnic, coșul împodobit în ștergare țesute de mâini pricepute, pâine în țest, oale ce conțineau două feluri de mâncare, gătite dintr-o pasăre mare din bătătură, cozonac sau gogoși și nelipsita damigeană cu vin din via proprie.
Și de data aceasta localnicii s-au alăturat firmei care s-a ocupat de reabilitarea școlii. Această schimbare a dus la întinerirea celui mai vechi edificiu de cultură din comuna Osica de Sus, transformându-l într-unul modern așa cum sunt școlile din marile orașe ale țării.

Primăria Osica de Sus, în frunte cu primarul Cezar Filip și viceprimarul Gheorghe Manicea, a contribuit cu 68% din costul manoperei acestei lucrări. Tot Primăria a fost cea care a cumpărat agregatul balastier, cheresteaua, ușa de acces în camera centralei, gardul metalic al terenului de sport și a betonat accesul în curtea din spatele școlii”, îmi spune administratorul firmei de construcții.

Dar Primăriei Osica de Sus i s-au alăturat companii care cred în tineri și într-o Românie schimbată, prin educație.
Firmele implicate în acest proiect au fost: Bilka, Decathlon, Elis Pavaje, SolExpert Group, Savelectro, Radox, Instal Impex, Terra Gres, Holver, Leroy Merlin, Romprofix, Niko Auto Com, Raveli, RTH Proconstruct, Porta Doors, Sanotechnik, Romstal, Siniat, MaxBet, Brico Depôt, Panasonic Romania, Ferro Romania, Sipex, Masterplast, Metaltrans, Lexundros, Marvicon, Atip Design, UniCredit Consumer Financing, Turbomecanica, Arkema, Titan Machinery Romania, Profi.

La început am avut discuții aprinse cu unul din reprezentanții firmei, pentru că realitatea pe șantier era alta decât cea care se vedea din birou. Relația a fost restabilită imediat ce și-a dat seama că eu aveam dreptate și că lucrurile trebuiau făcute ca să fie trainice. Pentru că și eu am învățat 3 ani în această școală, până când familia noastră a trebuit să se mute la Slatina unde mama avea serviciul, mi-am dorit să alegem materiale de calitate superioară, așa cum eu aș alege pentru casa mea și să construiesc o școală la standarde la care îmi doresc eu să învețe copiii mei. Și a ieșit totul așa cum mi-am propus.
Îmi arată mândru poze, pe telefon, cu toți pașii făcuți în realizarea acestui proiect destul de complicat. Se simte că locul natal l-a legat și mai mult de ceea ce a realizat și l-am simțit emoționat și implicat sufletește.

Cu câțiva ani în urmă, Mari a cumpărat la Osica, casa din spatele gării a profesorului de muzică, Bebe Marcu, unul din oamenii de elită ai comunei noastre. O casă impunătoare pentru vremea când ea a fost construită, cu brazi înalți în față cu o curte plină de flori și cu o poziție pe care oricine și-ar fi dorit-o pentru că cine venea sau pleca din sat cu trenul, arunca privirea în curtea acelei case și admira atât poziția cât și frumusețea curții. Împreună cu soția sa Cristina și cei doi copii,  au reușit să transforme această casă tristă, rămasă fără suflet. Și au făcut din ea un cămin cald pentru familia lor, un loc plin de lumină și strălucire. Locul acesta s-a dovedit a fi un refugiu bun pe perioada pandemiei când toți oamenii au realizat cât de importantă este o casă pe pământ, la țară, unde aerul este curat și păsările cântă de dimineața devreme până seara târziu. Mari e omul care acolo unde pune mâna sfințește locul și împreună cu Cristina, soția lui, se potrivesc perfect.

La inaugurarea Școlii din Vale, pe lângă directorii școlii de-acum, au fost prezenți și foștii directori, domnii Marin Sulger și Gheorghe Lixandru, vizibil emoționați de greutatea evenimentului și de prezența atâtor oficialități. Cu gândul la trecut și cu speranța unui viitor mai bun pentru copii, s-au lăsat îndrumați de suita de personalități prezente la eveniment de la început până la final.
„Vă urez să pășiți cu dreptul pragul acestei unități de învățământ reabilitată la standarde europene și dotată modern. Mult succes!”, a spus primarul Cezar Filip, la inaugurare. Și el a fost, la rândul lui, elev al acestei școli din clasa I până în clasa a VIII-a. Oare, el cu ce gânduri a plecat de-aici?