În 21 septembrie 2017 Moșul, așa cum era numit de prietenii săi, a plecat în lumea celor drepți. Domnul profesor Dan Traian Lăpădatu, absolvent al Facultații de Matematică în cadrul Universității Timișoara, n-a fost doar un împătimit al cifrelor, fiind catalogat în tinerețe cel mai bun handbalist al regiunii Argeș. A continuat activitatea sportivă și în facultate jucând alături de handbal și rugby. De ce ”in memoriam” profesorului Dan Lăpădatu la Osica? Pentru că tânărul absolvent al Facultații de Matematică a fost repartizat la Școala Generală Greci unde a funcționat ca profesor de specialitate timp de 20 de ani și o perioadă ca director al acestei instituții, cu o întrerupere de câțiva ani când a efectuat stagiul militar și a fost detașat ca profesor în Slatina. Din 1991 și până la pensionare a predat matematica la Colegiul Național ”Carol I” din Slatina. Pentru Dan, ca pământean, Greci-Osica a însemnat și întemeierea unei familii, căsătorindu-se cu Virginia Dascălița, o osiceancă neaoșă, filolog, cea a predat limba română mai întâi la Școala Greci, acolo unde s-a și cunoscut cu Dan. Pentru Dan Osica reprezenta oaza lui de liniște și bucurie, locul unde venea cu familia de câte ori putea, locul unde se întâlnea cu rudele și prietenii, printre care mă număram acum și eu. A fost un om bun, un suflet nobil, o persoană educată, o fire echilibrată, un familist convins, un tată dedicat și un bun profesor. De aceea toți cei care l-au îndrăgit, care au fost apropiați sufletului său, dar și generațiile de elevi cărora Moșul le-a îndrumat pașii către învătătură, pe care i-a educat, îi vor păstra în suflet amintirea nestinsă. Dumnezeu să-l odihnească în liniște și pace! Cu dragoste și respect, dar și cu regret, i-am închinat aceste versuri:

La despărțire

Se învăluie sufletul în mister
Atunci când el urcă spre cer,
Iar tu rămâi rătăcitor,
Căci omule, ești muritor.

Și tot ce-a fost frumos ș-aprins
A dispărut ca într-un vis
Când tu, funebru, la altar condus
Ne lași în urmă doar abis.

Tu ai scăpat de chinuri și dureri
Lăsând în urmă doar suspin și jale
Pentru cei dragi, cu toții muritori
Și iubitori ai farmecelor tale.

Tu ai plecat, lui Dumnezeu să-i fii aproape,
Căci numai El poate socoate
Dacă să pleci sau să rămâi,
Să stai cu noi printre cei vii.

Și să ne bucuri cum făceai mereu
Tu, cu blândețea sufletului tău,
Să ne iubești, să ne ajuți la greu…
Așa a hotărât doar Dumnezeu.

Prof. Mihai Duică,
președinte al Asociației Pro Memoria