Flori de măr

Am cules florile de măr ca să-ți fac cunună,
Să îți răsfir eu părul tău și soarele s-apună…
Să îți contemplu chipul scăldat în iubirea-mi oarbă.
Să îți fiu veșnic elixir, ce gura ta să-l soarbă.

Am cules florile de măr, mă bucuram de ele,
Să te-mbeți cu nectar, să-mi lași arsurile pe piele…
S-ataci flămând un trup jertfit, aievea de femeie,
Să mă iubești cum n-ai iubit,
de-a pururea-n condeie.

Am cules florile de măr să îți sădesc în suflet
Pasiunea mea în chip boem, pe interior, e urlet…
Nudul mi se înfierbântă între palme de sunt reci
Buzele îmi sângerează, iar tu, tu vrei să pleci…

Am cules florile de măr ca să-ți fac cunună,
Să-mpodobesc chiar sântul loc și soarele s-apună…
Să plâng clișeic somnul tău ce-a devenit de-a pururi
Să ud și florile de măr, să reapară muguri…

Povestea unei viori

Pierdut într-un gând de odinioară,
Într-un suflet întristat și pustiit,
Răsună dulce cântul de vioară…
Poem purtat de vântul prigonit.

Amintiri celeste, efemere…
Spre stea divină se înalță…
Luceafărul visează a cere
Cătălinei, blândă povață.

Cuvintele în amurg scăldând
Pe-nflăcărat obraz de violonist,
O lacrimă stingheră aducând
Pe mima nostalgicului artist.

Ascult privind bolta înstelată
La a viorii poveste plângând…
Aș vrea să o mai aud odată,
Și mă întreb… dar oare când?

Margareta Păun
Clasa a IX-a
Craiova