Eminescu

Erai copil, păduri cutreierai
Și te culcai ades lângă izvor
Și-n rai de basme tu visai
C-o să ajungi nemuritor.

Povești cu tâlc ai pus în vers
Îngeri și demoni, Feți-Frumoși
Luceferi de neînțeles
Și Flori albastre, tei umbroși…

Cu artă ai surprins în vers
Eterna lege-n Univers:
„Că steaua care-a răsărit
Era pe când nu s-a zărit
Azi o vedem, și nu e.”

Ai pus iubirii aură de înger
Și-n ochii noștri zările albastre.
Eternul versului străjer
Poet al nemuririi noastre!

Alesia Drăgulescu
Clasa a VII-a