„Omul sfinţeşte locul” (proverb rornânesc)

Cristina Baciu Botez

„Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutor, purtătorule de biruinţă, Mare Mucenic Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre” (Tropar)

Biserica din Osica de Sus ce poartă hramul Sfântului Gheorghe* a fost sfințită în ziua de 2 septembrie 1937 şi este unul dintre cele mai impunătoare edificii din centrul comunei. Înconjurată de un spaţiu amplu, generos, Biserica oblăduia odinioară multe şi bune cutume precum Ziua de reculegere (ziua recuncoştinței) a doua zi de Paşti când osicenii obişnuiau să se adune să-şi cinstească morții, să împartă pomeni şi să se împace, de faţă cu preotul, cu cei cu care s-au certat în timpul anului. Obiceiul a devenit, odată cu trecerea anilor şi spre regretul sătenilor mai în vârstă, din ce în ce mai nesemnificativ: „Nu se mai adună, maică… venim doar câțiva… ehee, ce era odat’! Am crezut că era aşa din cauza lui Ceauşescu, dar nu mai vine lumea… Nu mai vor, n-or mai avea timp?…”, şopteşte cu adânc regret o bâtrănică.

Și totuşi, la îndemnul părintelui paroh şi prin contribuţia enoriaşitor, în primăvara acestui an s-a inaugurat sărbătorirea hramului sfântului lăcaş. În lumina blândă a zilei de 23 aprilie, Biserica din Vlăduleni s-a umplut de femei cucernice – purtând coşuri cu colivă, ouă roşii, vin, lumânări, prosoape – şi de enoriaşi veniţi să asculte cuvântul Domnului. Curtea era plină de mese frumos împodobite, se citea pe chipul tuturor bucuria de-a fi împreună în această zi de mare sărbătoare. La Sfânta Liturghie şi slujba de pomenire,  s-au înălţat cântările corului unde, a răsunat suav, glasul Nicoliței, născută Dobre, osiceanca invitată de preot pentru această unică ocazie. În predica sa, preotul Daniel Preda a elogiat viaţa şi martiriul Sfântului Gheorghe.

Trăitor în Cappadochia** în vremea Împăratului Diocletian, la 30 de ani ajunsese, prin destoinicie, general în armata imperială. Dar, în anul 303, Diocletian a emis un decret impotriva creştinilor, promiţând daruri şi cinstiri împărăteşti celor care se lepădau de credința în Iisus Hristos. Cu curaj, Gheorghe cel Sfânt şi-a mărturisit credința în fața tuturor şi, în ciuda torturilor de tot felul la care a fost supus, nimic nu I-a întors de la credința sa. Asemenea multor martori ai suferinţelor îndurate de Sfântul Gheorghe, însăşi soţia lui Diocletian, împărăteasa Alexandra, s-a întors către Mântuitor. Din ordinul împăratului, la 23 Aprilie Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost decapitat. În încheiere, părintele a interpretat legenda luptei Sfântului cavaler cu balaurul, ca simbol al biruinţei credinţei asupra răului, sfătuindu-i pe enoriaşi să-i urmeze exemplul de curățenie sufletească şi sfinţenie în lucrarea lor pentru mântuirea sufletului. Deopotrivă, le-a urat „La mulţi ani” celor care poartă numele de botez al sfântului.

Toţi cei prezenţi în biserică, în frunte cu Ion Ciocan, primarul comunei, însoţit de fostul senator loan Paul Popescu şi de deputatul Gigel Ştirbu, s-au înşiruit pentru a primi sfântul mir. Femeile au desprins buchetele de flori de lillac şi salcie de Iângă icoane şi le-au luat ca să-şi împodobească stâlpii de la poarta casei, să le fie familia ferită de tot răul. Apoi, în curte, lângă mesele încărcate, preotul Daniel a sfinţit incă o dată bucatele, coliva de Hram, şi s-au îndestulat, prin hărnicia tinerelor truditoare din parohie, peste o sută douăzeci de meseni. Mare praznic, frumoasă zi, frumoase chipurile iluminate de bucuria reintâlnirii sub sernnul „Purtătorului de Biruinţă”!

Unele icoane îl prezintă pe Sfântul Gheorghe omorând un balaur, altele, sacrificând un dragon înspăimântător pe care, mai apoi l-a predat fetei de împărat, gest care simbolizează răul îmblânzit prin credinţă. (Imagine din expoziția documentară „Tămâioarele” – biserici din Oltenia de Nord, drd. Graţiela Grigoriu)

Articol apărut în numărul 1 al revistei – mai 2012

______________
*În Romănia, numeroase oraşe şi biserici îi poartă numele sau I-au ales ca patron spiritual. Unul dintre cele trei braţe ale Dunării are această denumire. Pe steagul Modovei trimis de Ştefan cel Mare la Mânăstirea Zografu de la Muntele Athos apare Sf. M. Mc. Gheorghe ucigând balaurul, Ca Sfânt războinic înfăţişat în armură, este şi ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi coincide cu sărbătorirea sa).

**Turcia de azi