Oameni de știință: Agronomi

Nicolae I. Tanislav (n. 21 mai 1949, Osica de Sus). Cercetător în domeniul agricol. Părinții: Elena și Ilie Tanislav. A urmat Școala Generală din Osica de Sus (1956-1963), apoi, Liceul Teoretic din Balș (1963-1967). A absolvit cursurile Facultății de Agronomie, Universitatea din Craiova (1967-1972). În anul 2000, a devenit doctor în științe agricole al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca (USAMV), susținând teza Implicații ale interacțiunii genotip-mediu în alegerea hibrizilor de porumb (conducător științific prof. univ. Mircea Savatti). În perioada 1972-1973, a funcționat ca inginer agronom stagiar la CAP Greci, comuna Osica de Sus. Între 1973 și 2004, a lucrat în cadrul Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Caracal, urcând treptele profesionale: inginer agronom, cercetător științific, cercetător științific gr. III, cercetător științific gr. II, secretar științific. A fost, apoi, inginer agronom cu sarcini în promovare produs, la Firma „Aectra Agrochemicals”, București (2004-2009), la fel pentru Firma „Quality Crops”, București (2009-2015), cât și pentru Firma „Donau Saat Romania”, București (2015-2016). A lucrat în programe naționale de cercetare pentru grâu (1974-2004), porumb (1974-2004), floarea soarelui (1974-1990), soia (1974-1987), plante textile (1974-1987), pentru producerea de sămânță din categoriile biologice superioare (1974-1987), pentru extensia rezultatelor științifice în practica agricolă (1974-2004). Este membru al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), al Societății Inginerilor Agronomi din România (SIAR), al Societății Naționale a Amelioratorilor și Producătorilor de Sămânță din România (AMSEM), al Societății Naționale Române pentru Știința Solului (SNRSS). A publicat lucrări științifice, a susținut comunicări. A publicat: Impactul condițiilor de secetă din Câmpia Caracalului asupra culturii de grâu și porumb (în colaborare cu E. Mateescu și V. V. Vătămanu, 2004).

Oameni de știință: Chimiști

Ștefania Polizu [Fila] (n. 3 martie 1955, comuna Osica de Sus). Inginer chimist, cercetător. Părinții: mama, Constantina Marica, tatăl, Constantin Polizu. Este a treia dintre patru surori. A urmat școala primară la Școala Generală Osica de Sus (1962-1966), unde a începe și gimnaziul (1966-1967). Continuă gimnaziul în cadrul Liceului Teoretic Osica de Sus (1967-1970). Profesorul Ilie Amzu îi insuflă dorința de observare și înțelegere a experiențelor chimice, prefigurând viitoarea pasiune și profesie. În 1974, absolvă Liceul Teoretic Osica de Sus. Licențiată a Facultății de Chimie Industrială, Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iași (1980). Obține repartiție guvernamentală la Fabrica „Flamura Roșie” București (cu profil textil), unde lucrează ca inginer chimist până în 1994, urcând toate treptele unei evoluții profesionale împlinite, începând cu inginer stagiar și încheind cu funcția de director tehnic. Împreună cu soțul (Viorel Dumitra) și cu cei doi copii (Sînziana, 9 ani, și Teodora Cristiana, 4 ani) decid să emigreze în Canada. În iunie 1994, au ajuns în orașul Montréal, Provincia Québec, și s-au stabilit ca emigranți. După un an de acomodare și francizare, Ștefania Polizu s-a înscris în programul de studiu Maitrise recherche, din cadrul Facultății de Inginerie Chimică, École Polytechnique de Montréal (ÉPM), universitate francofonă. În ianuarie 1996 începe cursurile cuprinse în program și inițiază proiectul de cercetare în ingineria chimică a polimerilor, cu specificitate în amestecul de polimeri, sub coordonarea profesorului B. Favis. În urma finalizării programului, în 1997, i se oferă gradul universitar Maitrise ès science appliqué (M.Sc.A), susținând lucrarea-memoriu Efficacité des copolymères diblocs dans les mélanges de polymères immiscibles, École Polytechnique de Montréal. O parte din rezultatele cercetării efectuate face obiectul unui articol științific publicat în una din cele mai cunoscute reviste din domeniul polimerilor: S. Polizu, B.D. Favis and T. Vu-Khan, Morphology-interface-property relationships in polystyrene/ethylene-propylene blends 2. Influence of area density and interfacial saturation of diblock and triblock copolymer interfacial modifiers (Relații morfologie-interfață-proprietăți în amestecurile de cauciuc polistiren/etilenă-propilenă. 2. Influența densității areale și a saturației interfaciale a modificatorilor interfaciali de copolimeri Diblock și Triblock), Macromolecules 1999, 32, 3448. Luând cunoștință de importanța și rolul polimerilor în industria biofarmaceutică și biomedicală, urmează, concomitent cu masterul, cursuri facultative la Facultatea de Farmacie, Université de Montréal, în programul de fabricarea și chimia medicamentului, finalizate printr-o specializare pentru industria biofarmaceutică, obținând Diplôme d’études supérieures spécialisées (D.E.S.S.), Développement du médicament, option chimie et fabrication, Université de Montréal, Montréal, QC, Canada, 2005. În 2005, s-a înscris la studii doctorale în inginerie biomedicală, la Institutului de Inginerie Biomedicală, École Polytechnique de Montréal, sub îndrumarea profesorului L’H. Yahia (ÉPM), și a profesorului P. Poulin (Centre de Recherche Paul Pascal, Bordeaux, France). Proiectul de cercetare se finalizează cu lucrarea: Design of fibers spun from carbon nanotube-spere binary system as substrate for cell behaviour control, thèse de philosophiae doctor (génie biomédical), Institut de Génie Biomédical, École Polytechnique de Montréal, Montréal, QC, Canada, 2009. Contribuie astfel la dezvoltarea biomaterialelor active, concepând și fabricând fibre biodegradabile pe baza de nanotuburi de carbon (NTC), suport pentru creșterea celulelor neuronale. Teza de doctorat aduce contribuții în următoarele planuri : i) este conceput, pentru prima dată, un model experimental bazat pe Sisteme Coloidale Binare de Nanotuburi-Sfere, utilizate ca amestec precursor pentru fibrele macroscopice; ii) sunt formulate și fabricate, pentru prima data, prin filaj umed, biomateriale din fibre macroscopice pe baza de NTC; iii) se identifică, pentru prima dată, biocompatibilitatea și capacitatea de biodegradare a unor biomateriale conținând NTC, în condițiile în care nanotuburile de carbon nu sunt biodegradabile; iv) se investighează și se determină potențialul acestor fibre de a asigura creșterea celulelor neuronale, în contact cu suprafața activă a fibrelor. O parte din rezultatele acestei lucrări de doctorat s-a constituit într-un brevet în care S. Polizu este inventator principal: No US-2009-01695941-A1: Carbon nanotube-based fibers, uses thereof and process for making same (patent pending). Acest proiect inovator se înscrie ca o etapă de început în elaborarea de biomateriale noi cu potențial promițător pentru nanomedicina regenerativă. Ștefania Polizu a dedicat lucrarea surorii sale, Alexandrina Polizu, suferind de scleroză multiplă. Rezultatele activității de cercetare a Ștefaniei Polizu se regăsesc în peste 20 de publicații științifice, în reviste internaționale din domeniul biomaterialelor și al nanotehnologiei, în calitate de autor principal sau co-autor și în peste 30 prezentări științifice în congrese și conferințe internaționale. În perioada studenției, și-a început și activitatea profesională ca cercetător asistent la École Polytechnique de Montréal, departamentul de inginerie chimică (1997-1998). Din 1998, lucrează în aceeași instituție universitară, în laboratorul de cercetare și inovare a biomaterialelor (LIAB). În 2000, devine coordonator al acestui laborator și pune bazele a noi metode de caracterizare și investigare a biomaterialelor la scară nanoscopică. Rezultatele obținute sunt recunoscute la nivel instituțional și primește Nomination au Prix de Reconnaissance 2001, pour contribution exceptionnelle au développement de nouvelle méthodes d’investigation a l’échelle nanométrique pour les biomatériaux. Ca participant la programele de cooperare instituțională cu mediul industrial, este autor principal în realizarea a 8 rapoarte tehnico-științifice cu impact în dezvoltarea unor dispozitive medicale. În plan academic, a contribuit la pregătirea și predarea a doua cursuri de biomateriale și nanomateriale la nivel de bacalaureat și la nivel de program de master (2001-2011). Semnificative rămân proiectele de cercetare în domeniul polimerilor ca biomateriale, a elaborării de biomateriale hibride, și a promovării nanomaterialelor ca biomateriale active pentru medicina modernă. Contribuția ei include și calitatea de referent științific pentru publicații științifice internaționale: ACS Nano, Journal of Nanotechnology, Journal of Coatings Technology and Research, Open Journal Applied Science, Biomaterials. În plan comunitar, s-a implicat în viața comunității românești de pe lângă Biserica Buna Vestire din Montréal. A fost președintă a Centrul Cultural Român (1999-2008), asociație non guvernamentală ce a activat pe lângă Biserica Buna Vestire. Sub îndrumarea sa, activitatea centrului a fost îndreptată spre organizarea evenimentelor culturale românești pentru tineri și copii, a evenimentelor intergeneraționale, cultivarea valorilor și tradițiilor românești, organizarea școlii duminicale pentru copii, cu predare în limba română.

Oameni de știință: Economiști

Constantin Roșca (n. 5 octombrie 1933, Osica de Sus). Economist, profesor universitar. Fiul Elenei și al lui Alexandru Roșca. Școala primară și gimnaziul le-a urmat în localitatea natală, a absolvit, apoi, Școala Medie de Statistică din Caracal. Licențiat al Facultății de Statistică din cadrul Institutului de Științe Economice și Planificare București (1956). După ce a lucrat, timp de 14 ani, în aparatul teritorial de statistică și în unități industriale din Craiova, din 1970 s-a dedicat carierei universitare. În 1974, devine doctor în economie, având ca domeniul organizarea activităților economice. Parcurge întreaga ierarhie academică, fiind, în cadrul Facultății de Științe Economice a Universității din Craiova, lector (1970), conferențiar (1976) și profesor (1990). Activitatea sa este în principal axată pe cercetare în domeniul economic și social, pe elaborarea de cărți și manuale universitare, de articole de specialitate, pe participarea la simpozioane și conferințe, în țară și peste hotare, dar și pe o importantă activitate organizatorică și managerială în învățământul universitar din România. A fost conducător de doctorate, face parte din asociații profesionale, dintre care unele l-au avut fondator și președinte, Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Societatea Științifică de Management din România, Centrul de Consultanță și Asistență în Management, Centrul de Excelență pentru Cercetări de Sociologie din cadrul Universității din Pitești, Societatea Academică de Management din România. A primit premii și distincții: medalia „Meritul pentru învățământ”, clasa a III-a (2004), „Doctor honoris causa” acordat de Universitatea „Vasile Goldiș” din Arad, Universitatea „Agora” din Oradea (2013) și Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș, titlul de „Profesor emerit” (2008), „Cetățean de onoare” al comunei Osica de Sus etc. A publicat: Strategia reparațiilor în sistemele industriale (1981), Economia și organizarea ergonomică a muncii (în colaborare cu D. Purdelea și E. Kerekeș, 1982), Proiectarea organizării în construcția de mașini. Îndrumător de proiectare conținând teme și lucrări practice adresate studenților de la Facultatea de Mecanică (în colaborare cu Tudor Nistorescu și Gheorghe Dragomir, 1983), Gestiunea resurselor umane (în colaborare, 1996), Dicționar de ergonomie (coordonator general, 1997), Managementul resurselor umane (în colaborare cu Doru Cîrnu, 1999), Credite universitare (1999), Strategii și politici de personal: Pregătirea profesională și cariera personalului (în colaborare cu Ionuț Pandelică, Ion Dănăiață și Gheorghe Dragomir, 2002), Strategii și politici de personal (în colaborare cu Ionuț Pandelică, 2004), Managemenul resurselor umane (2004), Resurse umane. Management și gestiune (în colaborare cu Mihai Vărzaru și Ion Gh. Roșca, 2005), Înființarea și întreținerea exploatațiilor pomicole (în colaborare cu Cătălin Roșca și Mircea Volf, 2006), Monografia comunei Osica de Sus. Puterea rădăcinilor (coordonator, în colaborare cu Ion Sîrbu, Ioan Paul Popescu, Lavinia Moldoveanu, Ion Surdu, cu contribuția Cristinei Botez, Alinei Elena Marin și a lui Ion Ciocan, 2012), Olimpiada Naținală a Studenților Economiști: 2010-2012 (sub îngrijirea lui Constantin Roșca și Laurențiu Dragomir, 2012), Pagini din istoria învățământului superior economic din România, 1843-2013 (în colaborare cu Nicolae Istudor și Ioan Talpoș, 2013), Dizertație la acordarea titlului DHC de către Universitatea AGORA din Oradea, 5 octombrie 2013 (2013).

Ion Gh. Roșca (12 aprilie 1949, Râmnicu Vâlcea, d. 6 aprilie 2013, București). Profesor universitar, specialist în cibernetică, statistică și informatică economică. Tatăl său, Gheorghe Roșca, s-a născut în Osica, de care și fiul a fost foarte atașat. A urmat cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu” (azi, Colegiul „Alexandru Lahovari”) din Râmnicu Vâlcea (1962-1966). Licențiat al Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică, secția Mecanizarea și automatizarea calculului economic, din Academiei de Studii Economice din București (1967-1972). În perioada 1966-1967, a fost statistician II la Combinatul Chimic Râmnicu Vâlcea. A ales, apoi, cariera universitară, parcurgând, în cadrul Academiei de Studii Economice din București, toate treptele ierarhice: asistent (1972-1979), lector (1979-1990), conferențiar (1990-1994), profesor (1994-2013). În anul 1982, a obținut titlul de doctor în științe, specialitatea Calcul economic și cibernetică economică (cu teza Metode de programare). Conducător de doctorate (1997-2013). A urmat, de-a lungul timpului, cursuri și studii de specializare la: ISG Paris, Franța (Macroeconomie, 1992), Universitatea de Științe Sociale Toulouse, Franța (Management, 1993), Goteborg, Suedia (Management bazat pe Internet, 1994), Universitatea Erasmus, Amsterdam, Olanda (Programarea vizuală, 1999), Universitatea din Atena, Grecia (Internet, Intranet, 2000), Universitatea Carlos III, Madrid, Spania (Noua economie, 2000), Universitatea din Roma, Italia (E-business, 2002). În cadrul ASE București, a îndeplinit diferite funcții: șeful Catedrei de Informatică Economică (1990-1996), directorul Centrului de Calcul (1996-1998), directorul Departamentului de Cercetări Economice (1996-1999), prorector al ASE București (1999-2004), director al Centrului de Cercetare ECO-INFOSOC (2001-2013), rector al ASE București (2004-2012). A fost director al revistei „Informatică Economică”, membru în colectivele de redacție ale revistelor „Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică”, „Economia”, „Revista Română de Informatică și Automatică”, „Revista Română de Statistică” etc. A primit premii și distincții: Premiul Academiei Române pentru cartea Informatica (1987), Premiul „Cel mai bun manual în domeniul științelor economice aplicate” pentru lucrarea Comerț electronic. Concepte, tehnologii și aplicații, acordat de Asociația Generală a Economiștilor din România (2004), Diploma „Georgescu Roegen”, ASE, pentru activitatea de cercetare științifică, pe anii 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, Premiul „Petre S. Aurelian” al Academiei Române (2006), pentru vol. Informatica. Societatea informațională. E-serviciile, Meritul Cultural în grad de Cavaler (2008), precum și Diploma „Virgil Madgearu” cu medalie de aur, cea mai înaltă distincție acordată de Academia de Studii Economice, în semn de apreciere și recunoaștere a contribuției sale la creșterea prestigiului instituției. A publicat numeroase manuale școlare, manuale universitare, culegeri de probleme și studii de caz. De asemenea, a publicat un număr impresionant de articole de specialitate, a participat la congrese naționale și internaționale, a organizat manifestări științifice, a participat la elaborarea programelor naționale de cercetare. A fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor universități: Universitatea de Economie și Finanțe din Sankt-Petersburg, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, Academia de Studii Economice din Chișinău, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. A fost un foarte bun administrator al clădirii Academiei de Studii Economice, pe care a renovat-o, a construit o capelă în incinta acesteia și a dotat sala bibliotecii cu două fresce. A fost declarat Cetățean de onoare al municipiului Râmnicu Vâlcea și al comunei Osica de Sus. Liceul Teoretic din comuna Osica de Sus, pe care l-a dotat cu aparatură de calcul și birotică, îi poartă numele, având amplasat la intrare bustul acestuia realizat de sculptorul Marcel Voinea. A publicat: Culegere de probleme în limbajul Assembler (1972), Culegere de probleme în limbajul Fortran (1972), Metodologie de analiză și proiectare a sistemelor informatice (1973), Analiza și proiectarea sistemelor informatice (1973), Limbaje de programare. Limbajul Assiris (1977), Limbaje de programare. Metoda programatorului șef. Studiu de caz (1979), Informatica (în colaborare, 1987), Programarea minicalculatoarelor în limbajul FORTRAN 77, vol. I și II (coordonator Ion Gh. Roșca, 1990), Programarea structurată în FORTRAN 77. Culegere de exerciții (coordonatori: Ion Gh. Roșca și A. Iorgulescu, 1991), Sistemele de operare MIX și programarea în limbajul MACRO, vol. II (în colaborare, 1991), Baze de date relaționale. Utilizarea limbajului SQL PLUS (în colaborare cu Ion Lungu și N. Mușat, 1992), Tehnica prgramării COBOL pentru calulatoare IBM PC (I. Gh. Roșca și C. Apostol coordonatori, în colaborare cu B. Ghilic-Micu, V. Teodor și M. Velicanu, 1992), COBOL complet pentru calculatoare profesionale (coordonator, 1994), Prelucrarea fișierelor în PASCAL (coordonator, 1994), Courseware – o nouă tehnologie didactică (în colaborare, 1999), Internet și Intranet. Concepte și aplicații (coordonator, 2000), Sistemul informațional managerial al organizației (coordonator Ovidiu Nicolescu, 2001), Managementul proiectelor. Glosar (coordonatori Constanța Bodea, E. Posdarie, R. Lupu, 2002), Handbook of Project-Based Management (editor Constanța Bodea, 2002), Programarea calculatoarelor – Tehnica programării în limbajul Pascal (coordonator, în colaborare cu Bogdan Ghilic-Micu, Constantin Apostol, Valer Roșca, Cătălina-Lucia Cocianu, 2002), Informatica instruirii (în colaborare cu Constanța-Nicoleta Bodea, Gabriel Zamfir, Constantin-Gelu Apostol, 2002), Societatea Informațională. Societatea Cunoașterii. Concepte, soluții și strategii pentru România (coordonator Florin Gh. Filip, 2002), Componenta ecologică a strategiei de dezvoltare economică a Zonei Munților Apuseni. Studiu de caz Roșia Montană (coordonator Paul Bran, 2003), Digital economy (coordonatori Ion Gh. Roșca și Ion Ivan, 2003), Reconstrucția durabilă. Principii și acțiuni (coordonatori Beniamin Cotigaru, Viorel Petrescu și Ion Gh. Roșca, 2004), Comerțul electronic. Concepte, tehnologii și aplicații (în colaborare cu Cristina-Mihaela Bucur, Carmen Timofte-Stanciu, Octavian Paiu și Mirela Vișan, 2004), Dimensiunea economică a impactului de mediu. Studiu de caz Roșia Montană (în colaborare cu Paul Bran – coordonator, Florina Bran, Raluca Florentina Crețu și Gheorghe Manea, 2004), Resurse umane. Management și gestiune (în colaborare cu Constantin Roșca și Mihai Vărzaru, 2005), Informatica. Societatea informațională. E-serviciile (în colaborare cu Bogdan Ghilic-Micu și Marian Stoica, 2006), Societatea cunoașterii (2006), Rectorul Paul Bran (1996-2004) (coordonator Ion Gh. Roșca, 2006), Corupția. O analiză economică și socială (în colaborare cu Tudorel Andrei și Ani Matei, 2008, cu o variantă în limba engleză, The Corruption An Economic and Social Analysis, 2009), Mari personalități ale ASE – Virgil Madgearu (în colaborare cu Ovidiu Nicolescu, 2011).

Mihai Vărzaru (n. 13 septembrie 1952, Osica de Sus). Economist, profesor universitar. Fiul Gabrielei și al lui Stelică Vărzaru. Învățământul primar și secundar le urmează la Școala elementară de 7 clase și la Liceul din Osica de Sus. Licențiat al Facultății de Științe Economice a Universității din Craiova, specialitatea  economia industriei, construcțiilor și transporturilor (1973-1977). Între 1992 și 1995, a urmat cursurile de doctorat la Facultatea de Științe Economice a Universității din Craiova, specializându-se în management. Între 1977-1992, a lucrat la IUG Craiova (Întreprinderea de Utilaj Greu devenită, din 1991, S.C. IUG Craiova S.A.), fiind economist, șef de birou, șef de serviciu. În perioada 1992-1993, a fost contabil-șef la S.C. IIRUC S.A. București. Din 1993, urmează un traseu academic, la Facultatea  de Științe Economice, Universitatea din Craiova: lector universitar (1993-1996), conferențiar universitar (1997-1999), profesor universitar (din 2000). A făcut specializări în comerț internațional, management internațional, consultanță în management, managementul resurselor umane, managementul organizațiilor, în Franța, la Chambre de Commerce et d’Industrie de Bergerac (1993), USS1 – Esug Toulouse (1995), USS1 Toulouse, CRC Jouy-En-Josas (1998), Faculté de droit, d’économie et de gestion. Université d’Orléans (2001), USS1 Toulouse, Lirhe, École doctorale (2002), Club d’Entreprise Toulouse-Roumanie, Toulouse (2006). Este membru al unor asociații profesionale: Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER,1990), Econsulting (membru fondator, 1990), Institutul de Administrare a Întreprinderilor România (membru fondator, 1995), Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR, 1997), Centrul Universitar de Formare, Asistență și Consultanță în Resurse Umane (CRUFACRUM, director, 2005), Societatea Științifică de Management din România (SSMAR, director executiv, 2007), Societatea Academică de Management din România (SAMRO, 2010). A publicat numeroase articole științifice în reviste de specialitate, a participat la manifestări științifice naționale și internaționale. Cărți publicate: Organizarea funcțională a întreprinderii (1995), Gestiunea resurselor umane (în colaborare cu Gheorghe Dragomir, 1997), Economia întreprinderii (1999), Resursele umane ale întreprinderii (2000), Marketing interfirme (în colaborare cu Ion Stancu, 2002), Economia întreprinderii (manual universitar pentru învățământul la distanță, în colaborare cu Tudor Nistorescu și Dumitru Constantinescu, 2003), Managementul resurselor umane (2003), Management și gestiune pentru simulări decizionale (2005), Gestiunea resurselor umane (2005), Managementul resurselor umane (în colaborare cu Constantin Tumbăr, 2005), Resurse umane. Management și gestiune (în colaborare cu Constantin Roșca și Ion Gh. Roșca, 2005), Managementul resurselor umane: (manual universitar pentru învățământul la distanță, în colaborare cu Gheorghe Dragomir și Adriana Burlea Şchiopu, 2010), Comportament organizațional (2010), Ergonomie (în colaborare cu A. Manolescu, V. Lefter, A. Deaconu și C. Marinaș, 2010), Economia întreprinderii. Noțiuni fundamentale (2012), Contribuții la conturarea unui model românesc de management (în colaborare cu I. Petrescu, I. Stegăroiu, I. Verboncu, A. Curaj, P. Nica și A. Manolescu, 2014), Economia și gestiunea întreprinderii (în colaborare cu Claudiu Bocean, 2015), Economia întreprinderii (în colaborare cu C. Bocean, 2014), Managementul resurselor umane (în colaborare cu Anca Vărzaru și Sorin Tudor, 2016).