„Să nu uităm: O carte, un creion, un copil și un profesor pot schimba lumea”
Malala Yousafzai
„Copilăria este lumea miracolului și a magiei. Copilăria se termină în momentul în care lucrurile încetează să mai fie uluitoare.”
Eugen Ionescu

Educatoarea acționează asupra personalității în formare a copilului, direcționând și oferind modele. În fața acestei sarcini majore, exigențele pregătirii didactice sunt maxime.
În grădiniță, împlinirea misiunii profesionale se împletește cu personalitatea fiecărui copil.

Mi-am început cariera didactică de educatoare în satul Greci, comuna Osica de Sus, în anul 1984. Am fost primită cu drag și încurajată de colegii educatori, învățători și profesori din Școala Generală Greci.
Am avut norocul să o am colegă pe doamna Anghel Ioana, care m-a sprijinit și sfătuit în activitatea mea ca tânără debutantă în învățământ. Am avut onoarea să am ca director la Liceul Teoretic Osica de Sus, cum se numea în acele timpuri, pe domnul Vanda Teofil, iar la Școala Generală Greci pe domnul profesor Lăpădatu Dan.
Ambii directori erau un simbol de conducere, aveau viziuni clare pentru a asigura un învățământ de calitate și creșterea gradului de promovabilitate. Grădinița își avea sediul într-o locație din apropierea școlii. Era o clădire cu două săli de clasă și un hol de intrare. Sălile de clasă erau amenajate cu materiale didactice: planșe cu desene specifice grupelor de vârstă ale copiilor, cifre, litere confecționate de educatoare. Pereții erau pavoazați cu desene ce prezentau personaje din povești, diferite animale și flori. Deși clasele nu aveau aspectul celor de astăzi, copiii veneau cu drag la grădiniță și îmi spuneau că se simt ca într-un palat.
Fiind foarte tânără, îi fermecam cu un zâmbet, cu o privire blândă, încărcată de dragoste, cu o voce caldă. Așa am câștigat încrederea copiilor și a părinților. Nu mă laud, dar numărul copiilor din grupă s-a mărit odată cu venirea mea în grădiniță. Spuneau că sunt cea mai bună educatoare.

Cu mare drag organizam serbările de Crăciun, 8 Martie și Ziua copilului. Prin aceste serbări verificam și dacă micuții și-au însușit informațiile transmise, zi de zi la grădiniță.
Cântând, dansând, recitând, repetând un rol, copiii își perfecționau deprinderile artistice, își îmbogățeau vocabularul și își dezvoltau aptitudinile pentru arte.
Relația dintre educatoare și părinți era și este permanentă dându-mi posibilitatea de a cunoaște copiii și în afara orelor de curs. În acest sens, mergeam și merg în vizită la domiciliul lor de câteva ori pe an.
Astfel, copiii își transferă toată dragostea către educatoare, întrucât o mare parte din timpul lor se desfășoară la grădiniță. De armonia dintre părinți și educatoare depinde în mare parte dezvoltarea viitoare a copilului.
Am căutat permanent ca prin modul de comportare, prin modul de desfășurare a activităților să fiu un model în relația cu copiii. Ei au o înclinație spre învățare și manifestare în prelucrarea rapidă și fidelă a comportamentelor, limbajului și atitudinilor pe care educatoarea le manifestă.
După 12 ani de predare la Grădinița cu Program Normal Greci, m-am detașat la Grădinița Osica de Sus. Am continuat procesul de învățare în această grădiniță, un proces de învățare continuu, care își are rădăcinile în experiențele trăite zilnic și îmbogățite cu cele noi.
Ceea ce știam în anii anteriori a căpătat o nouă formă, iar emoția așteptării viitoarei experiențe a devenit o bucurie a învățării.
Au trecut anii și procesul educativ s-a modernizat. În locul planșelor lucrate de educatoare și expuse pe pereții clasei au apărut planșe plastifiate cu scene din povești, cifre, litere. Laptopul și imprimanta ne-au ușurat munca foarte mult.
Nu încerc să spun că era mai bine sau mai rău la grădiniță înainte, dar lumea a evoluat și generațiile de azi au alte nevoi. De exemplu, copiii cu care lucrez astăzi în grădiniță caută plăcerea imediată și satisfacția pe care vor să o trăiască acum. Dar tot ei se pot gândi cu bucurie la un moment care urmează să le ofere plăcere într-o suită de momente care formează rutina lor zilnică, adică grădinița.
Am încercat întotdeauna ca pe lângă activitățile obligatorii la clasă să abordez cu copiii și activități extracurriculare.
Am început cu copiii de grupa mare de la Grădinița Osica de Sus. Am înființat un cor de copii care s-a bucurat de succes. Am învățat cântece patriotice pe care le-am prezentat de Ziua Națională a României la Monumentul eroilor din comuna Osica de Sus și la Ziua Eroilor. Ele au încălzit inimile și au umezit ochii participanților la evenimentele respective.

Am învățat colinde și am mers cu copiii îmbrăcați în costume populare la colindat, la instituțiile din comună, la casele gospodarilor și la bisericile din Osica, Vlăduleni și Greci. Prin aceste activități am urmărit lărgirea și adâncirea nivelului de cunoștințe și informații ale copiilor, folosirea timpului liber în mod util și plăcut, participarea la viața socială și culturală a comunității în care trăiesc.
La rândul lor gazdele au retrăit emoțiile și sentimentele propriei lor copilării când mergeau la colindat. Colindele fac parte din universalul copilăriei fericite, lipsite de griji, care unește jocul cu seriozitatea.
Întotdeauna când am mers cu colindatul grupul de colindători a fost însoțit de părinți și bunici.
Repetițiile erau și sunt o reală bucurie atât pentru mine, cât și pentru copii. Nici nu începea bine anul școlar că mă și asaltau cu întrebări gen „Doamna, când începem repetițiile?”
Văzându-i atât de dornici și nerăbdători, eram și sunt motivată să-i susțin și să lucrăm împreună.
În ultimii trei ani, de când m-am transferat la Grădinița Vlăduleni, activitățile extrașcolare le-am desfășurat împreună cu copiii de la Liceul Teoretic Ion Gh. Roșca, clasele I-IV. Comuniunea dintre mine și copii s-a consolidat și datorită acestor întâlniri din cadrul programului de repetiții.
A da și a primi dragoste este un act de cultură specific uman care este preluat în imitația copiilor. Consider că am dăruit multă dragoste acestor copii și am primit la fel de multă din partea lor.
După fiecare reprezentație, copiii primeau și primesc recompense: o petrecere cu suc și pizza. Prin aceste recompense le demonstrez cât de mult îmi pasă de ei, cât de mult îi iubesc.
Educatorii și învățătorii au o mare influență asupra copiilor pe care îi au în clasă, motiv pentru care sunt apreciați și îndrăgiți chiar și atunci când trec zeci de ani de când o generație le părăsește clasa. Mulți dintre copii înțeleg cât de mult i-au influențat acești dascăli abia când ajung în ciclul gimnazial sau liceal.
Lipsa educatorului și învățătorului se simte și apare dorul pentru aceștia, alături de sentimentele de apreciere.
Deși treptele vârstei se succed, deși viața îi poartă pe cărări diferite, foștii „grădinițari” își amintesc cu plăcere de doamna educatoare, doamna Olga, așa cum îmi spun o mare parte dintre ei.