M-au fascinat tot timpul oamenii care dau viaţă florilor. Vorbesc despre oamenii care cu multă dragoste, pun semințele în pământ, le hrănesc cu apă și îngrășăminte, le sapă, le alintă, le copilesc, le urmăresc cursul până când ajung la maturitate, după care le oferă altor oameni pentru nevoi sau pentru plăcerea de a le privi, mirosi la rândul lor. Florile sunt o parte importantă din viața noastră, atât în momentele mai grele ale vieții, cât și în cele când te simți bine, jucând un rol esențial în tematica nunților, botezurilor, petrecerilor sau înmormântărilor, unde, cred că aduc un sentiment de liniște.
Din punct de vedere psihologic, florile ne pot ajuta să reducem nivelul stresului și al anxietății, iar modul tradițional de a-ți exprima recunoștința și dragostea pentru cineva este să-i oferi un buchet de flori.
Cineva  spunea despre flori că sunt ferestrele pământului către soare.
Despre frumusețea și importanța florilor aș vrea să vorbesc cu interlocutoarea mea, Vali Ivan, o osiceancă adoptată prin căsătorie, o fată muncitoare,  pasionată de florile pe care le cultivă cu multă viziune și creativitate şi care îmi este tare dragă. Împreună cu ea aş vrea să împodobim cu mii de flori Osica noastră dragă pentru timpul prezent şi pentru viitor. Deşi ea nu-şi doreşte, eu sunt convinsă că unul dintre cei trei copii ai ei va face exact ceea ce ea face astăzi, adică va duce mai departe tradiţia acestei meserii plină de parfum și culoare. Se spune că afacerea cu flori se transmite din generaţie în generaţie. Vali este prima generaţie din familia ei care dă viaţă florilor şi este mândră pentru ceea ce face, deşi munceşte şi 14 ore pe zi, deseori și noaptea, ajutată de soţul ei împreună cu care creşte 3 copii, îi ţine în şcoli şi le oferă o viaţă bună.
De cât timp ești antreprenor în domeniul florilor și cum ai luat această hotărâre?
Când eram mai tânără, acum 20 și ceva de ani, am lucrat  la o florărie. Florăria era a unei familii, eu eram cea care vindea florile. Am simțit că afacerea merge bine, iar șefii mei aveau satisfacții de pe urma muncii lor. În perioada aceea am îndrăgit mult florile și i-am propus soțului meu să ne apucăm și noi de cultivarea și de comercializarea lor. El a fost de acord și, mai mult decât atât, mare parte din tot ce am făcut se datorează muncii lui. El își petrece tot timpul în solarii și în jurul lor. Eu sunt cea care merge la vânzare, deseori la Slatina, pentru că cei 3 copii ai noștri au crescut și au fost la școală acolo.
Afacerea noastră a început când am cumpărat un solar mare. L-am luat de la cineva de la Ghindeni de Dolj. L-am adus acasă la Osica demontat și l-am montat în grădina noastă. Mai târziu am mai cumpărat și alte două solarii. Pe lângă ele am cumpărat instalație de încălzire, calorifere, folie și multe alte accesorii.

Cât de greu este să te ocupi de cultivarea florilor?
Pentru că ne place mult ceea ce facem, nu mi se pare extraordinar de greu.  Săpăm pământul din solarii de câteva ori pe an. Cumpărăm tone de turbă, adică pământul cu care facem răsadnița și umplem ghivecele, cumpărăm semințe de calitate superioară, îngrășăminte, tratamente pentru boli și dăunători, ghivece. Când plantele au numai câțiva centimetri începem să le plantăm din răsadniță în ghivece, apoi le udăm și le hrănim cu îngrășăminte. Solariile sunt încălzite, pentru ca plantele să nu moară pe timp de iarnă. Când e prea frig afară facem focul și ziua și noaptea. Muncim singuri pentru că nu găsim oameni care să ne ajute, care să pună pasiune și suflet, așa cum noi o facem.

Ai făcut o școală, cursuri pentru a ști atât de multe lucruri despre cultivarea florilor?
Da, am făcut și cursuri, dar nimic nu m-a ajutat mai mult ca pasiunea pentru ele. Nu–mi închipui cum ar fi viața mea fără ele. Experiența acumulată în timp și dragostea pentru frumos ne-au permis să transformăm fiecare buchet de flori și fiecare glastră într-un colț de rai.

Ce flori cultivați? Poți să-mi enumeri câteva soiuri?
Începem devreme, în luna ianuarie, cu zambilele și primulele, apoi cyclamen, mușcate, petunii, crăițe, flori de piatră, gazania, garofițe, lavandă, crini, cerceluși. Toamna târziu închidem sezonul cu crizantemele.

Cine sunt clienții voștri și ce mesaj aveți pentru ei?
,,Clienții noștri sunt stăpânii noștri”, sunt oamenii iubitori de frumos, oamenii ale căror curți și balcoane curate au nevoie de miresme, suflet și culoare. Pe toate le găsesc în florile noastre.

Ce soluții ai găsit să supraviețuiești și să depășești pandemia?
Perioada pandemiei am traversat-o relativ bine. Am avut un chioșc la Slatina pe care l-am vândut. Erau prea multe chioșcuri în zona aceea și mi-am dat seama că nu mai mergea bine. Târgul de la Osica a fost închis în mare parte din perioada pandemică, iar oamenii nu mai aveau de unde să-și achiziționeze florile de vară care le umpleau casele și curțile de frumusețe. Atunci noi le-am oferit o alternativă, chioșcul din centrul satului pe care am reușit să-l cumpărăm cu câțiva ani în urmă și pe care l-am aprovizionat tot timpul cu ghivece și vaze cu flori. Și ne-a reușit. După ce târgul a fost redeschis, ne-am continuat activitatea și la târg, unde clientela noastră fidelă ne aștepta.

Ai spus că aveți 3 copii. Spune-mi, cine va duce mai departe tradiția cultivării florilor?
Da, avem 3 copii, 2 fete mari și un băiat în clasa a IV-a. Fata cea mare termină anul acesta facultatea la București, probabil că va lucra în învățământ. Iubește mult copiii și vrea să lucreze cu ei. Cea de-a doua fată termină liceul, trebuie să plece la facultate și Prâslea, care e pasionat de flori și care ne ajută atât cât poate el, va fi, probabil, cel ce va perpetua afacerea familiei noastre. Noi încercăm să-l stimulăm și să-i plătim orice activitate pe care o are alături de noi, iar el este satisfăcut. Sper ca aceleași sentimente să le aibă și peste câțiva ani când va ajunge la maturitate. Noi vom fi alături de el tot timpul.

Regret că toată lumea vede numai partea frumoasă a comerțului cu flori, fără a-și da seama că în spatele acestuia este o întreagă industrie la o scară mică. Mă uit la Vali în timp ce ea îmi vorbește cu multă pasiune despre munca ei, îi urmăresc mâinile umflate și muncite. Se scuză că nu are timp pentru ea, că nu e sănătoasă, se simte deseori rău, dar trebuie să muncească. Mi-a spus că o dor genunchii pentru că fiecare floare pusă în ghiveci necesită ore întregi de stat în genunchi, de răbdare și de multă dragoste. Ea încearcă să le combine pe toate zilnic, împreună cu soțul ei cu care împarte fericirea și necazul, fără a-și pune copiii pe drumuri pentru ajutor, pentru a nu le prejudicia liniștea.

Mulțumită de ceea ce a ales să facă, Vali speră că florile ei vor reuși să îmbrace în fiecare zi Osica noastră și comunele învecinate în straie de sărbătoare. Totodată crede că ele vor vindeca suflete rănite și vor încânta ochii miilor de oameni în momente ce le marchează evenimente din viață.