VIAȚA SPIRITUALĂ

Bunavestire sau Blagoveșteniile la români

„Bucură-te ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine!
Binecuvântată ești tu între femei !”
(Luca, I, 28).

Temei teologic – scripturistic

Evanghelia, ca mesaj de mântuire pentru creștini, începe cu Bunavestire, adică cu momentul acela în care arhanghelul Gavriil vine către Fecioara Maria, logodită cu Iosif la Nazaret, și-i vestește că va zămisli pe Mesia – Fiul celui Preaînalt, „a cărui Împărăție nu va avea sfârșit” (Luca I, 33). Se spune că Fecioara Maria tocmai atunci citea din cartea prorocului Isaia acea profeție: „Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel, care înseamnă „cu noi este Dumnezeu”. (Isaia VII, 14). Cu o carte înainte apare și-n unele icoane, iar îngerul atunci îi dă vestea cea bună. Nu este surprinsă de apariția îngerului, cât o înspăimântă două mesaje ale acestuia, care sunt și adevărați piloni ai teologiei creștine: o numește „plină de har” și „binecuvântată între femei” pe de o parte, apoi, faptul că „Duhul Sfânt se va pogorî peste ea”, „puterea celui Preaînalt o va umbri” și că „Sfântul care se va naște din ea, Fiul lui Dumnezeu se va chema”(Luca I, 28, 35) pe de altă parte.
Cu alte cuvinte, asupra Mariei se pogoară lucrarea treimică a Dumnezeirii (este singura persoană în acest fel) și implicit va deveni Născătoare de Dumnezeu, așa cum avea să formuleze oros-ul Sinodului III ecumenic de la Efes din 431.
Temându-se să nu cadă în ispita amăgirii, „Eva cea nouă” ( cum a mai fost numită Maria), întreabă pe înger un fapt firesc: „Cum va fi acesta de vreme ce eu nu știu de bărbat?” Îngerul îi răspunde că „la Dumnezeu toate sunt cu putință”. Urmează răspunsul Mariei, care este „începutul mântuirii noastre”; care constituie „plinirea vremii”, cum zicea apostolul Pavel, adică împlinirea tuturor profețiilor vechi testamentare, „bucuria Evei”, „scoaterea din blestem a lui Adam”, bucuria întregii creații: „Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!” (Luca I, 37-38). Nu la întâmplare se găsește pictată pe ușile împărătești ale catapetesmei altarului tocmai scena Buneivestiri în toate bisericile ortodoxe. Exact ca și cum Dumnezeu ne-ar zice: Vă deschid porțile cerului pentru că m-am împăcat cu voi prin această curată Fecioară.
Fecioara Maria este făptura cea mai frumoasă pentru că „este plină de har”, este smerită, este „binecuvântată între femei și binecuvântat este rodul pântecelui său” și de atunci „o fericesc toate neamurile”. Zămislirea și nașterea ei sunt mai presus de fire, de puterea de înțelegere omenească, căci zice apostolul Ioan, cel care i-a fost fiu duhovnicesc, încredințat pe cruce chiar de Fiul său: „care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-a născut.” (Ioan I, 13).

Percepția tradițională a sărbătorii
Bunavestire sau Blagoveșteniile, cum se mai numește sărbătoarea la românii conviețuitori de secole cu slavii, datează dinainte de anul 550 în Răsăritul creștin (în Apus apare prin secolul VII) și este strâns legată de praznicul Nașterii Domnului, între ele fiind exact 9 luni. Este prima sărbătoare a Maicii Domnului confirmată cu documente.
Primul acatist închinat Maicii Domnului este tocmai al Buneivestiri, cel mai vechi și cel mai autentic, prototip al tuturor acatistelor, din vremea patriarhului Serghie al Constantinopolului, compus de Roman Melodul la anul 626.
Bunavestire este prima mare sărbătoare a primăverii și cade totdeauna în Postul Mare. Cu toate acestea se face dezlegare la pește, fiind prilej de mare bucurie pentru creștini și de aici au rezultat și o serie de tradiții și credințe unele și cu tentă superstițioasă.
Se crede că în această zi natura se înveselește. Țăranii spuneau că Soarele e tot anul supărat, dar numai de Bunavestire și de Paști este vesel. În aceste zile strălucește de trei ori mai tare. E supărat că vede răutățile oamenilor și e bucuros de Întruparea Domnului. Se zice că această zi este ziua când începe să crească iarba și încep să cânte păsările. Cucul începe și el să cânte căutându-și perechea, iar sărbătoarea se mai numește și „a cucului”. În unele părți ale țării, de Bunavestire se aprind focuri, se pregătește tămâie pentru gospodărie. În Bucovina se făcea foc în fața casei și puneau lângă el pâine, sare și apă, ca să se încălzească îngerii, apoi plecau la biserică. După slujbă împărțeau pește la cei săraci; se fereau să muncească în această zi, astfel încât dacă ai presăra făină măcinată în această zi pe un pom, acesta s-ar usca. Sau dacă ai face mămăligă în această zi și ai da-o în apă, nici peștii n-ar mânca-o. Nici pui sănătoși nu ies din ouăle ouate în această zi. Sărbătoarea continua cu cea a arhanghelului Gavriil a II-a zi. Ca să le fie mai ușor a respecta interdicția de a munci, lucru greu primăvara, sătenii afirmau că dacă vor munci, arhanghelul îi va pedepsi: grindina le va bate recoltele, șerpii vor mușca vitele, membrii familiei vor cădea bolnavi, iar cei ce se vor îmbolnăvi de friguri vor fi bolnavi toată vara. Nici copiii nu erau certați în această zi, ca să nu fie certați tot anul.
Multe și frumoase povești și obiceiuri circulau „ca o adiere de vânt subțire” în satul pitoresc românesc, unde cerul era mai aproape și veșnicia era la ea acasă. Astăzi bântuie secularismul globalizant, iar dacă Făt-Frumos se mai întoarce acasă, trecut prin valea plângerii, și printre blocuri perfecte, unde oamenii stau acasă online, mai găsește doar moartea, care și ea a îmbătrânit….Totuși, printre blocuri ale civilizației perfecte, mai găsești și biserici, căci ele punctează veșnicia… Acolo mai auzi aceste povești, căci „îți iese de fiecare dată cu plin” înainte …BUNAVESTIRE, icoana prezenței totale, OM-DUMNEZEU, Dumnezeu – om și, după gânduri serioase și frământate, o rază angelică îți vestește bucuria mântuirii venită prin curata Fecioară, adevărată primăvară și MAMĂ A VIEȚII.

Lasă un răspuns