Prof. dr. lon Gh. Roşca

Adeseori vi se spune: „Când eram eu ca voi… făceam… şi dregeam… Voi nu mai sunteţi ca noi”. Și de fiecare dată se încearcă să se impună „adevărul” potrivit căruia generaţiile anterioare erau mai bune decât cea prezentă. Și, ca să fiu bine înţeles, eu fac parte din generaţia trecută, dar am avut marea şansă să lucrez permanent cu tinerii. Fiind profesor universitar, colaboratorii mei, studenţii, au întotdeauna aceeaşi vărstă: 17-25 de ani, Aşa era şi acum 30 de ani, aşa este şi acum. Ei m-au învăţat să Ie judec în dinamică dorinţele şi grijile.

Și mi-am format o convingere fermă: noi trăim pe o spirală. Fiecare dintre generaţii are propria circumferinţă pe această spirală. În raport cu aceasta, o generaţie nu-i mai bună, nici mai rea ca alta. Eu am trăit pe spirala „Beatles”. Cine ne înţelegea? Păr lung, pantaloni evazaţi, muzică rock. Singura sursă de învăţare era cartea în forrnat clasic. Generaţia actuală? Alte condiții. Spirala ei: internetul, viziunea globalizării, imaginile 3D, dorinţa de devenire rapidă. Tinerii din acestă generaţie vor ceea ce le oferă spirala lor. Să-i înţelegem şi să ne comportărn, faţă de ei, la fel cum se comportau părinţii noştri cu noi.

Accept un postulat valabil pe oricare dintre circumferinţele spiralei: nu-ţi irosi tinereţea. Tinereţea este legată de timp. Se scurge într-un singur sens. Acesta nu poate fi întors. Aţi auzit de multe ori expresia: „dacă întârzia o secundă, nu se întâmpla nenorocirea”. Timpul este cea importantă resursă de care dispuneţi. Nu-l irosiţi. Veţi spune: vorbe mari. Recunosc. O spun eu, cel care am utilizat deja mult timp din viaţa mea. Dar am mândria că am pierdut foarte puţin din el (întotdeauna există şi o pierdere).

Dar timpul nu este doar o unitate fizică. Este şi una productivă. Ce fac cu ora mea de viaţă? Am „produs” ceva? şi nu neapărat trebuie să prestez o muncă în acea oră. Pot să mă recuperez după un efort. Pot să mă distrez în favoarea tinereții mele. Dar cu o condiţie: să accept că următoarea oră este rezervată muncii.

Veţi întreba: ce înseamnă muncă la vârsta tinereţii. Cred că cea mai nobilă muncă pe care puteţi s-o prestaţi, fără să aveţi un „patron”, este să învăţaţi, la modul cel mai general posibil. Învătaţi din orice. În primul rând, din programa voastră şcolară. Este bine s-o urmaţi deoarece vă ghidează în labirintul cunoaşterii. Învăţaţi prin exerciţiu. Veţi spune că această afirmaţie ţine de domeniul matematicii. Este greşit. Orice se poate învăţa prin exerciţiu. De exemplu, studiul unei poezii presupune exerciţiu: descifrezi sensul, s-o înţelegi, recitind-o; s-o memorezi, ştiind că poate să-ţi umple sufletul; s-o spui altora; să încerci să scri şi tu una etc., etc.

Învăţaţi din pilda părinţilor buni. Nu este o greşeală de exprimare. Din păcate, nu toţi avem astfel de părinţi. Respectaţi-i, dar nu-i urmaţi dacă nu sunt buni. V-am derutat? lntroduc în afirmaţii perturbaţii de ordin sentimental? Ce înseamnă părinte bun? Cred că părintele bun este cel care şi-a folosit productiv ora de viaţă, pe spirala sa, şi este capabil să-mi faciliteze aceeaşi şansă şi mie.

Faceţi-vă din carte un prieten, pe care să-I respectaţi. Nu o deschideţi ca pe o corvoadă, ci cu mare plăcere. Din orice carte puteţi învăţa ceva. Ca elevi, nu discriminaţi disciplinele pe care le studiaţi. La fel de importante sunt istoria, geografia, fizica, matematica, desenul, lirnba şi Iiteratura română, muzica etc. Este a devărat, o materie poate să vă placă mai mult ca alta. De aceea sunt matematicieni, fizicieni, chimişti etc. Dar asta nu înseamnă să pierdeţi din vedere formarea culturii voastre generale. Nu ratați timpul tinereţii voastre, singurul propice pentru îndeplinirea acestui deziderat.

„Rețeta” pentru a reuşi în viaţă este aceea de a nu avea reţetă. Trebuie să ai sinceritatea față de tine însuți de a te îndemna să faci ce îţi place, fără a displace celor din jur. Personal, mi-am dorit să fiu de folos celor din jur. Dar nu oricum. Ci iubindu-i cu pasiune. Cred că succesul meu în profesie s-a bazat pe respectul faţă de cei cu care am interacționat. Am fost o viaţă întreagă dascăl. Am avut responsabilitatea de a prețui tinerii. Am fost exigent, dar mai mult faţă de mine decât față de studenții şi colegii mei. După părerea mea, în viaţă există un singur tip de noroc: cel al alegerii căii de urmat. Te naşti la rădăcina copacului vieţii, după care ți se ivesc ramificaţiile. Ai norocul să alegi ramura ta sau ghinionul să o alegi pe cea care nu ți se potriveşte. Uneori am ales şi o ramură care nu mi s-a potrivit. Dar am ştiut să mă întorc şi să-mi urmez arborele meu. În viaţă am ales şcoala mea primară, liceul meu drag, facultatea despre care putini ştiau câte ceva în anul 1967 (Calculul economic şi cibernetică economică), meseria mea de economist-informatician, cariera de profesor universitar. Cred că puteam alege, la un moment dat, şi altfel. Dar greşeam. Am avut norocul să aleg ceea ce sunt.

Căutaţi-vă modele. Eu am avut câteva, care mi-au marcat întreaga existență: pe tatăl meu, pe învăţătorul meu, pe profesorul de matematică, pe profesorul de limba şi literatura română, pe academicianul Grigore C. Moisil. Modelele voastre pot fi proprii părinți, profesorii voştri, gospodarul din colţul străzii pe care locuiţi etc. Dacă simţiţi că persoanele aflate în viaţă nu sunt modelele voastre, căutaţi-le pe cele apropiate sufletului vostru: Mihai Eminescu, Victor Hugo, lon Luca Caragiale, Blaise Pascal, George Enescu, Constantin Brâncuşi etc,

Toate vârstele au frurnuseţea lor. Dar ca tinerețea nu este niciuna. De aceea, n-o pierdeţi. Conştientizaţi-vă vârsta. Trăiţi-o cu intensitate. Şi ca să n-o irosiţi, iubiţi. lubiţi cartea, iubiţi şcoala, iubiţi-vă părinţii buni, iubiţi-vă iubita (sau iubitul). Şi fiţi veseli. Pentru aceasta trebuie să fiţi deschişi. Aveţi o problemă? N-o ţineţi în voi. Găsiţi pe cineva căruia să vă destăinuiţi. Ca tinări, nu merită să vă chinuiţi cu gânduri negre.

Şi ar mai fi ceva. Să nu credeţi că prima voastră iubire va fi şi ultima. Doar ultima va fi ultima. Vă îndemn să fiţi tineri înlăuntrul vostru.

Articol apărut în numărul 1 al revistei – mai 2012

Festivitatea de denumire a liceului teoretic din Osica de Sus: „ION GH. ROSCA”