Tumultosul an 2009, prin evenimentele culturale fără precedent derulate în vatra noastră stămoșească, va rămâne neuitat pentru o bună parte dintre osiceni. Acumulări și amânări de zeci de ani ale unor proiecte privind istoria noastră locală, expusă într-o formă elaborată, au ajuns la scadență și au erupt năvalnic, tocmai pentru a recupera timpul pierdut în încercări conjuncturale.
Totul a început cu hotărârea de a organiza o întâlnire cu „Fiii Satului”, în memorabila zi de duminică, 19 septembrie, în cadrul căreia să fie lansată monografia localității, intitulată „Puterea Rădăcinilor”, lucrare realizată de un grup de osiceni inimoși, care au adunat cu pasiune și migală toate dovezile scrise și nescrise despre apariția și evoluția comunității noastre, pe aceste meleaguri, timp de peste cinci sute de ani. Atât întâlnirea în sine cât și lansarea monografiei au fost pe deplin reușite, spațiul destinat întâlnirii s-a dovedit aproape neîncăpător, au participat osiceni veniți de pretutindeni, din generații diferite, iar tirajul de câteva sute de exemplare al monografiei s-a dovedit insuficient. Consătenii noștri, conștienți de importanța evenimentului la care participau și-au cumpărat, cei mai mulți câte un exemplar, dar au fost și alții care au optat pentru două sau mai multe lucrări. Rămâne de neuitat cazul inginerului Constantin Preoteasa, fost director al Regionalei C.F.R.Oltenia, care a cumpărat un număr de cinci monografii, una pentru dumnealui, alta pentru un frate, iar trei, câte una pentru fiecare copil al său.

A doua zi, în aceeași atmosferă sărbătorească, la Școala din Vale s-a hotărât înființarea Asociației Culturale Pro Memoria și editarea împreună cu Primăria și Consiliul Local a unei reviste de cultură intitulată „Rădăcini”, cu apariție de două ori pe an, al cărei redactor șef a fost aleasă profesoara Cecilia Păun. Toți cei prezenți la aceste lucrări au votat alegerea doamnei Păun în funcția de redactor șef al revistei, convinși că era persoana cea mai indicată, fiică a acestei așezări, cadru didactic în comună, timp de zeci de ani, competențe superioare în domeniul filologic și mai presus de toate, abilități de comunicare și dorința arzătoare de a fi în continuare în slujba comunității locale, cum fusese toată viața. În anul 2011, destinul său tragic a răpit-o dintre noi, curmând brutal toate proiectele la care visase.
În anul următor, 2012, după toate întâmplările nefericite, primul număr al Revistei „Rădăcini” vedea lumina tiparului. Așa cum era de așteptat o mare parte din conținutul acestuia s-a constituit într-un omagiu al fostului redactor șef prof. Cecilia Păun. Conducerea colegiului de redacție a revenit, după acest moment, doamnei Cristina Bacicu Botez, personalitate proeminentă a lumii culturale din zona Olteniei și nu numai, care, cu un devotament model pentru angajamentul său, cu tact și măiestrie a centrat eforturile noastre pe obiectivul fundamental al revistei, acela de a mărturisi valorile trecutului, de a consemna prezentul și a prefigura viitorul comunității. Argumentele identitare ale revistei au fost consemnate în primul număr al revistei de domnul profesor doctor Constantin Roșca.
Încă de la început, conținutul revistei s-a bucurat de aprecieri deosebite atât de la cititori locali cât și din afara zonei noastre. În paginile revistei un loc distinct l-a ocupat cultul eroilor, ale căror fapte de arme au fost prezentate cu regularitate. Rezultatele cercetărilor pe care membrii asociației le-au întreprins în arhivele civile și militare, au fost publicate în paginile revistei, contribuind la realizarea evidenței eroilor căzuți pe câmpul de luptă, în cel de al Doilea Război Mondial sau pieriți în lagărele de prizonieri ale inamicilor. Toate aceste eforturi au permis ulterior, ridicarea unui monument în memoria acestora. Consecventă acestei tematici revista a găzduit articole și fotografii de la monumente istorice, de referință pentru neamul românesc, cum au fost cele de la Plevna-Bulgaria sau Alba Iulia, cu prilejul centenarului UNIRII.
O altă temă importantă în paginile revistei a fost și este omagiul adresat celor care au ținut aprinsă flacăra cunoașterii, truditorilor de la catedră care, prin eforturile lor neîntrerupte, au luminat generații întregi, de la simplii muncitori până la specialiști de înaltă calificare, medici, ingineri, cadre universitare. Apogeul în această direcție a fost atins în anul 2016 când a fost sărbătorit Semicentenarul Liceului I.Gh.Roșca, unitate de învățământ cu implicații profunde pentru evoluția comunei noastre. În anii de început, prezentarea fiecărui număr era găzduită de liceul din comună, condus la vremea aceea de neobosita doamnă Sorina Dude, prilej cu care erau invitați oameni de artă și cultură, cunoscuți în zonă sau chiar pe plan național.
În cuprinsul revistei s-au regăsit în permanență articole despre momentele importante din viața părinților și bunicilor noștri, despre meserii și meseriași de altădată, cizmari, cojocari, croitori, tâmplari, zidari, fântânari, alături de altele de azi: manageri, antreprenori, oameni de afaceri, lucrările tradiționale ale pământului, arat, semănat secerat, treierat, culesul viilor, obiceiurile de viață, nașteri, nunți, botezuri, decese, înmormântări, sărbători religioase, Crăciun, Paște, hramul bisericilor din comună, bâlciul anual, târgul săptămânal și alte întâmplări din viața satului.
Toate aceste povești de viață despre noi sau înaintașii noștri au fost scrise de osiceni de diferite vârste și profesii, stabiliți local, în țară sau în lume, care prin scrisul lor au demonstrat nu numai talent ci și o puternică dragoste față de locurile natale, mândrie și atașament față de istoria noastră locală. Pentru toți aceștia REVISTA „Rădăcini” a fost suportul material și spiritual prin care și-au transmis mesajul lor de suflet care dă distincție identității noastre de osiceni. Le adresăm tuturor sincere și respectuoase mulțumiri. Printre aceștia, un loc aparte l-au avut producțiile poeților osiceni Marian Drăghici, Nicu Coande, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, ale lui Nicu Drăghici, cu doctorat în Limba și Literatura Română și ale altor osiceni cu înalte calificări în diverse domenii de activitate. Din 2016, odată cu alegerea sa ca Președinte de Onoare al A.C. ProMemoria, într-un moment de cumpănă pentru activitatea noastră, Marian Drăghici, pe atunci redactor la prestigioasa revistă VIAȚA ROMÂNEASCĂ din București, să recunoaștem, și-a asumat public relansarea „Rădăcinilor” în ideea de continuitate, la nivelul cultural profesionist recunoscut astăzi, descris mai sus, cu o înfățișare nouă și Sumarul restructurat, din rubrici centrate pe „scriitura osicană” nefantezistă, cât mai documentată sociologic, într-un evantai tematic și iconografic deschis spre toate colțurile lumii pe unde ajung pașii „alor noștri”. Pentru această fastă etapă, în curs de desfășurare, suportul tehnic asigurat de dl Nicu Ilie, nimeni altul decât recent promovatul redactor-șef al revistei CULTURA din Capitală, merită de asemenea salutat.
Simbolică pentru evoluția revistei, în acești zece ani este afirmarea în plan spiritual și artistic a unui tânăr de excepție, student la Universitatea din Timișoara, Facultatea de Istorie, pe numele său Marius Dumitrașcu, căruia revista „Rădăcini” i-a publicat articole privind studierea arhivelor bisericești, în mod deosebit de la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, și o întreagă operă dedicată veteranilor și eroilor locali, participanți la toate războaiele neamului. Astăzi Marius Dumitrașcu și-a consacrat calitatea de fiu de excepție al satului prin publicarea, la vârsta sa, a două cărți de suflet pentru noi osicenii, prima intitulată „Sângele Iubirii”, dedicată eroilor din familia sa și din comună, iar cea de a doua, „Istoria Comunei Osica de Sus” de la începuturi și până în prezent. Această lucrare se remarcă prin rigoarea documentării și bogăția de informații istorice, în premieră, despre oamenii acestor locuri. Ambele lucrări se găsesc expuse în vitrina Universității Timișoara, la biblioteca din comună și în bibliotecile private ale osicenilor.
Prin perseverența noastră și dorința de a ne face cunoscuți, am adus Osicii noi și autentici prieteni, sinceri admiratori a tot ce se întâmplă în plan cultural în vechea noastră vatră strămoșească. Ne mândrim cu numele regretatului scriitor Jean Băileșteanu, scriitorului Marius Dobrin, Cornel Bălosu, director al Muzeului de Artă din Craiova, sculptor Marcel Voinea sau al marelui nostru prieten, poetul Paul Aretzu din Caracal și lista ar putea continua. Pentru momentul aniversar rândurile de mai jos sunt elocvente. „Cu Rădăcini m-am întâlnit prin intermediul prietenului și camaradului de o viață, Comandorul-rtr. Ion Surdu, osicean în cuget și simțiri. Am citită-o de la primele apariții până astăzi cu aceeași credință că sunt martorul unui eveniment cultural pur, generat de oameni valoroși, care nu pot și nici nu vor să uite timpurile petrecute în locurile natale. Puțini au o memorie afectivă care să genereze din amintiri separate, un tot, o lume care nu mai există, dar nici nu poate fi uitată. Generațiile nativilor digitali poate nu vor înțelege acum acest demers, dar, curiozitatea lor fără limită îi va împinge să știe cum a fost satul lor și au de unde afla. Acesta este marele merit al revistei „Rădăcini”, asigură perenitatea falnicului stejar pentru generațiile ce se vor succeda spre infinit.
Cu admirație și respect,
C-dor.-rtr. Bogdan Mehedințu”.

În cei zece ani de existență revista „Rădăcini” a reușit să devină un bun local de largă folosință. Acum câțiva ani, un consătean de pe Linia Curții, Ion Sulger, întreba revoltat de ce primăria nu dă fiecărei familii câte un exemplar din revistă? Aceeași dorință o au și o parte dintre osicenii plecați peste hotare. Găsindu-mă în Farmacia Teofarm din Osica, una dintre angajate, care primise un exemplar din revistă, a solicitat insistent să mai primească unul, pe motiv că primul exemplar trimis celor două fete ale sale în Germania a creat dispute aprige între ele. Fiecare dorea să păstreze revista, ca pe o carte de vizită cu care să se legitimeze în anturajul lor european. Același lucru se întâmplă și în Canada unde Fila Polizu, osiceancă get-beget, stabilită cu familia sa, își prezintă cu mândrie- revista de Osica- în ale cărei pagini, apar cu regularitate articolele sale, pline de dragoste și respect pentru locurile natale. Aceeași stare sufletească stârnește revista osicenilor și pentru Florina Badea, fata lui Bebe Cizmaru, stabilită în Australia, care prin lecturarea articolelor, retrăiește anii copilăriei petrecuți în Osica.
Străduința celor care se ocupă de revistă pentru a-i asigura un conținut autentic și interesant nu a trecut neobservată nici în fața celor care aud acum, pentru prima dată de Osica. Doamna Ana Ricman, româncă stabilită în Elveția, l-a contactat pe președintele A.C. PRO MEMORIA solicitând mai multe informații despre Osica, exprimându-și dorința de a se abona la revista noastră, și dacă este posibil să îi oferim cât mai multe numere apărute anterior.
Faptul că astăzi Revista „Rădăcini” se bucură de aprecieri deosebite, chiar din partea unor oameni consacrați în domeniu, recunoscuți la nivel național și european-poeta Ana Blandiana, scriitorul Varujan Vosganian și alții-se datorează în mod covârșitor înaltei competențe a celor care au coordonat și coordonează activitatea colegiului de redacție, respectiv d-na Cristina Bacicu Botez și poetul Marian Drăghici deja amintit, prof. Virginia Lăpădatu, dar și domnului profesor Mihai Duică care s-a străduit și a reușit să promoveze revista la un nivel cultural superior. Aceeași recunoaștere o merită și actualul președinte A.C. PRO MEMORIA, d-l colonel (rez.) Dumitru (Adi) Stanca, pentru intenția sa de a transpune, retroactiv, pe site-ul asociației, toate numerele apărute, precum și pentru extinderea tematicilor tratate în revistă.
Exprimăm sincer și respectuos mulțumiri doamnei doctor Constantina Secășan, în prezent, Președinte de Onoare al A.C., pentru susținerea morală și financiară de excepție, asigurată necondiționat aproape de la începutul existenței noastre, numindu-ne din dragoste FAMILIA PROMEMORIA. Osicenii trebuie să fie mândri că prin efortul și dăruirea celor care timp de zece ani au așternut pe hârtie cele mai înălțătoare valori plămădite de înaintașii lor, am contribuit la îmbogățirea patrimoniului cultural național. Dovada de netăgăduit o constituie faptul că Biblioteca Națională a României găzduiește, alături de cele mai valoroase scrieri ale neamului românesc și modesta noastră operă.
LA MULȚI ANI A.C. PRO. MEMORIA, LA MULȚI ANI „RĂDĂCINI” !

Ion Surdu, membru fondator al
A.C. PRO MEMORIA OSICA DE SUS