Tot ce scriu în acest articol aparține timpului trecut, deoarece timpul prezent și viitor nu mai există.
În raza localității Osica de Sus a existat o importantă bază economică pe plan local cât și regional. Activitatea de bază a fost cultura, prelucrarea și industrializarea tutunului. Unitatea a fost înființată în jurul anilor 1885-1889 având denumirea de Regia de Tutun Vlăduleni. În timp unitatea și-a mai schimbat numele, i s-a spus și C.A.M., de la Casa Autonomă a Monopolurilor, dar era cunoscută tot sub denumirea veche de “Regie”, denumire ce vine de la forul tutelar care era “Regia Monopolurilor Statului” (R.M.S.), cu sediul în București.
Primele clădiri construite au fost depozitul central și clădirea mică din centru, care era biroul constructorului. Această lucrare a fost făcută de meșteri italieni cu forță de muncă locală. Toate lucrările au fost făcute manual. Se spune că pentru pilonii de bază ai clădirii s-a defrișat o întreagă pădure de stejar, iar mai târziu locul viran a fost dat în folosință ca izlaz comunal. Tot izlaz este și astăzi.
Suprafața unității era destul de mare, cuprinsă între șoseaua națională și cele două drumuri principale ce merg în paralel până la calea-ferată.
Cu timpul suprafața s-a micșorat prin cedarea de teren pentru construirea bisericii și a Școlii de 4 ani din Vlăduleni, școală construită de Vladu Nica. După anii 1970 suprafața s-a micșorat și mai mult cedându-se teren pentru construirea liceului, terenului de fotbal actual, căminului cultural, poliției și sediului primăriei. S-a cedat mult teren și pentru construirea depozitelor de cereale.
Terenurile pe care a fost amplasată unitatea erau ale localnicilor, aceștia fiind despăgubiți considerabil de statul român. Încă se mai păstrează clădirea celui mai înstărit localnic, aceasta fiind clădirea de la poarta Vlăduleni. Se spune că este cea mai veche clădire din localitate.
În anii următori s-au ridicat locuințe pentru specialiști și o parte din personalul calificat de la întreținere. S-au construit ateliere de întreținere: tâmplărie, mecanică și uzina electrică ce alimenta cu curent electric unitatea, gara C.F.R., strada Linia Mare până la Școala din Vale. S-a construit și o linie C.F.R. proprie. Au apărut frumoasele clădiri din centrul unității, birouri, cantină, sala culturală (cunoscută ca sala mică de ședințe și clubul unității), sala mare de festivități, clădirea creșei și grupul social cu baie, dușuri și dispensar medical. Au fost date în folosință sera cu anexele ei și o bază sportivă completă (teren de fotbal, baschet, handbal, paralele, pista de sărituri și popicăria).
Una dintre cele mai frumoase construcții a fost scena deschisă din baza sportivă, probabil unicat (scena de vară).
Unitatea a fost foarte importantă pentru locuitorii comunei. Aici au lucrat sute de oameni pentru că majoritatea lucrărilor se făceau manual și cu mult simț de răspundere. Ponderea o aveau femeile. Comuna avea și are încă sute de locuitori pensionați de aici. Regia le-a asigurat și încă le asigură acestora un trai decent.
În zonă se cultiva tutun care era o mare sursă de venit pentru locuitori, având desfacerea asigurată și la un preț convenabil.
În incinta unității au funcționat o serie de servicii edilo-gospodărești. Erau necesare pentru asigurarea cantinei. Grădina de zarzavat era destul de mare; se făceau conserve murate, pastă de bulion și toate celelalte ingrediente specifice mâncărurilor unei cantine. Exista brutărie, crescătorie de porci și vaci de lapte. Transportul și munca se făceau cu caii și boii. Pepiniera era populată cu pomi fructiferi: pruni, caiși și meri.
Sera producea flori ce înfrumusețau curtea cu multe alei și spații verzi. Aspectul curții era al unui parc cu alei de tei, brazi, duzi, iar în spatele actualei primării era o suprafață însemnată de brazi foarte înalți.
La cantină zilnic se servea la prânz masă caldă, iar dimineața micul dejun. În plus, fiecare muncitor primea o jumătate de litru de lapte.
Creșa era un mijloc de îngrijire și educare a copiilor salariaților, având personal calificat și utilitățile necesare. Unitatea avea alimentare cu apă curentă din surse proprii. În incintă funcționau băile și dușurile. Exista cabinet medical și pentru salariați.
Sala mare de activități a jucat un rol important în activitatea culturală a comunei. Fiind unica sală din fostul raion Balș aici se țineau spectacole cu artiști de valoare. Au venit mari cântăreți de muzică populară, ușoară și formații de teatru. Pe plan local, până la darea în folosință a Căminului Cultural, aici se desfășurau activitățile cultural-artistice. Regia a avut formație proprie de cor condusă de domnul Grosu, apreciată nu doar la nivel local. Se organizau baluri cu renumite formații de muzicanți din apropiere precum Pavelică, Lele Marinescu, Firu și lăutarii din Tomeni. La baza sportivă, unde era scena acoperită în timp de vară, se dădeau multe spectacole, se organizau baluri și se ținea hora comunală la care era prezentă aproape toată suflarea comunei. Înghețata și limonada erau la mare cinste.
Terenul de fotbal și baza sportivă erau împrejmuite cu gard foarte înalt, din scânduri de lemn, și cu plantații de pomi. Gazonul era foarte bun, iar meciurile de fotbal nu lipseau în nicio zi de sărbătoare.
În anul 1969, la 80 de ani de la înființarea unității, cuvântul de deschidere a fost rostit de inginerul Deatcu Gheoghe, directorul instituției, care a vorbit despre istoricul și importanța Regiei pe plan național, regional și local.
O dată cu apariția marii fabrici de la Craiova, care a preluat aproape întreaga activitate industrială a zonei, au dispărut aceste activități.
În anul 1975 s-au dat în folosință cele două uscătorii de tutun utilate cu tehnică modernă. Construirea acestora a dus la dispariția parcului dinspre primăria actuală, a serei și a unei părți din pepiniera de pomi fructiferi. Din anul 1992 unitatea primește statut de întreprindere. Acum se fac investiții mari și unitatea se dezvoltă foarte mult. Se dotează cu mijloace de transport, se fac utilări noi, crește numărul de personal tehnico-administrativ, altfel spus, atinge apogeul.
La începutul anului 2000 unitatea intră în moarte clinică, iar peste câțiva ani i se pune crucea, totul rămânând doar amintire.

Șefi de unitate pe care i-am cunoscut personal: Nicolae Constantinescu, Nicolae Vișan, Ion Raicea, Ștefan Jilavu
Cadre tehnico-administrative: Stelică Dumitrescu, Ion Dragomirescu, Dumitru Neațu, Nicu Dascălița, Petre Fiat.
Muncitori care și-au început activitatea ca minori și au lucrat până la pensionare:
Gheorghe Saca – veghetor șef
Elena Căcărează, soția lui Mierlăcică – veghetor
Anastasia Vlad, Nisia lui Crețu – veghetor
Nicolae Dude, Nae al lui Mîcă – veghetor
Vastica Delcea, a lui Ruță – veghetor
Constantin Știrbu – presar
Ilie Dan – presar
Marin Mincă (Pîrtel) – presar
Grigore Ioana – presar
Manicea Stanca (Zbîrla) – cutiereasă
Ioana Stanciu (nevasta lui Iosivică) – cutiereasă
Alexandra Costoraru (Lisandra lui Coacă) – cutiereasă
Nicolița Stelea (Lula) – cutiereasă
Ilie Calotă – tîmplar
Ilie Drăgan (Unturici) – fochist
Florea Șoarece (al Zăbunicii) – fochist
Gheorghe Dumitra (Gicu lui Germanu) – fochist
Ioana Pascal – bucătăreasă
Ioana Dinulescu (a lui Purcea) – C.T.C.
Ilie Bircă (Os) – îngrijitor la seră
Nicolae Dăbuleanu – muncitor la grădina de zarzavat
Onică Raicea – responsabil și coordonator de activitate la întreținerea spațiilor verzi
Grosu Vasile – dirijor cor, magazioner și casier
Vetezi Simion – administrator creșă și cantină

Lista personalului ce a deservit această unitate este lungă, dar nu se poate încadra în acest material. Din nefericire, nu mai există fotografii cu această unitate, acestea fiind sustrase de persoane rău intenționate. (R.D.)

https://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2018/01/Uscqatoria.jpghttps://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2018/01/Uscqatoria-150x150.jpgRadu DudeFILE DE ISTORIE/ECONOMIE LOCALĂRegia de Tutun VlăduleniTot ce scriu în acest articol aparține timpului trecut, deoarece timpul prezent și viitor nu mai există. În raza localității Osica de Sus a existat o importantă bază economică pe plan local cât și regional. Activitatea de bază a fost cultura, prelucrarea și industrializarea tutunului. Unitatea a fost înființată în...Osica de Sus