Context

După ce peste Europa s-a așternut pacea, larma bătăliilor s-a estompat în visele supraviețuitorilor, iar lacrimile mamelor, văduvelor şi orfanilor se vor fi uscat pe obrajii arși de vânturile şi de soarele anotimpurilor care s-au succedat invariabil, a venit şi momentul scoaterii din anonimat al celor care au făcut posibile evenimentele ulterioare: ostașii – eroi necunoscuți.
Primul care a avut inițiativa glorificării eroului necunoscut în Primul Război Mondial a fost cronicarul francez Leon Balby, iar autoritățile din această țară au decis ca din zece locuri de luptă să fie aduși tot atâția eroi necunoscuți la Paris.
România a fost printre primele state, alături de Anglia, Italia şi Belgia, care, urmând exemplul Franței, a decis să înalțe şi să inaugureze un monument un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă.
Astfel, conform Tratatului de la Versailles în care se stabilea responsabilitatea fiecărei ţări de a respecta mormintele eroilor de război, România a fost primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali, așa cum se arată în „Memoriul adresat Guvernului român de către Societatea Mormintelor Eroilor căzuți în Război”, al cărei preşedinte a fost Mitropolitul Primat Miron Cristea.

Cronologie

Primul pas spre cinstirea lor se făcuse în 1919, când în România cea Mare se așternuse pacea: se amenajaseră cimitirele militare. Regina Maria, una dintre cele mai frumoase inimi care-au viețuit pe aceste meleaguri, simțea că se făcuse prea puţin. Franța, Belgia ori Marea Britanie îşi aleseseră deja astfel de simboluri.
În anul 1920 a fost promulgată legea care prevedea construirea în București a unui cenotaf al eroilor. Monumentul este realizat de Arhitectul Gheorghe Cantacuzino şi amplasat în Parcul Carol I.
Ansamblul funerar din Parcul Carol a fost executat în anul 1927, după planurile întocmite de sculptorul Emil Willy Becker. În ziua de 28 octombrie 1934, lângă mormânt a fost ridicată şi sfințită o cruce din piatră, iar o candelă a fost aprinsă, spre a arde veșnic.
Trecuseră deja 5 ani de la încheierea Primului Război Mondial, venise şi rândul României să-și arate recunoștința: dintre miile de morminte în care odihneau eroii necunoscuți ai neamului, urma să fie ales un singur sicriu – cel al Eroului Necunoscut! Pieriseră pe câmpurile de bătaie pentru întregirea neamului 535.706 de suflete, eroi români căzuți în lupte. Mulți dintre ei, necunoscuți. Cum să-i știi? Un bănuț mic, metalic, atârnat de gât şi codul numeric aferent fiecărei unităţi militare. Atât! Pentru mulți, locul de veci a fost chiar acolo unde și-au găsit sfârșitul: la margine de drum, sus, pe dealuri, prin munți, prin tranșee, aproape de râuri ori lacuri.
În semn de recunoştinţă, statul român a decis ca simbolul sacrificiului celor căzuți pentru idealul naţional, să fie evocat de osemintele unuia dintre ostașii anonimi de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Târgul-Ocna, Jiu, Prahova, București, Dobrogea, Ardeal şi Basarabia.
Deshumarea şi ridicarea acestor rămășițe pământești a început pe 11 mai 1923 şi a fost urmată de așezarea lor în zece sicrie de stejar, căptușite cu tablă de zinc care au fost apoi depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mărășești, în ziua de 13 mai 1923.
Urma să fie găsită o persoană pentru alegerea unuia dintre cei zece eroi. S-a hotărât sa fie ales un orfan de război, elev începător al unui liceu militar, care să aibă cele mai bune rezultate școlare şi un comportament exemplar.
În 1923 aveam patru licee militare: la Iași, la Craiova, la Chișinău şi la Mânăstirea Dealu, acolo unde odihnea şi capul marelui Mihai Viteazu.

În ziua de 5 mai 1923, de la liceele militare din Iași, Craiova, Chișinău şi Mânăstirea Dealu, au fost primite patru rapoarte. În cele din urmă, a fost ales elevul Amilcar Săndulescu, elev al Liceului Militar D. A. Sturdza, din Craiova.
Amilcar e trezit, pe 14 mai 1923, dis de dimineață. I se spune, de către un ofițer, ce are de făcut. Miile de oameni de pe platoul Mărășeștilor au ochii amintiți asupra sa. „În sfârşit, sosi şi ora trei, ora divină, când trebuia ca eu să aleg pe acela ce odinioară s-a jertfit pentru scumpa lui patrie. Când am ajuns la biserică stăteam ca pe ghimpi, abia aşteptam momentul când să intru, să văd cele 10 sicrie. Ce mulțime mai era!”, avea să scrie Amilcar peste câteva zile.
Despre modul în care a ales sicriul cu trupul Ostașului Necunoscut, elevul Amilcar Săndulescu avea să-și amintească astfel: „M-am dus înaintea celor zece sicrie, tremurând, şi stăteam la îndoiala pe care sa pun mana. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conștiință, am pus mana pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele: «Acesta este tatăl meu!» Îngenunchind, m-am rugat: «Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toți eroii neamului, ai şi pe tatăl meu!»”
După desemnarea Eroului Necunoscut, celelalte nouă sicrie au fost duse în Cimitirul Eroilor din Mărășești şi îngropate cu onoruri militare în ziua de 14 mai 1923.

A doua zi, 15 mai 1923, sicriul cu Eroul Necunoscut, împodobit cu pânză tricoloră, a fost purtat pe brațe de către o gardă de ofițeri, cavaleri ai ordinului militar „Mihai Viteazul”, şi depus pe vagonul-platformă al unui tren special, care a plecat la ora 07.00 spre București. Trenul, împodobit cu drapele naţionale şi cu ghirlande de stejar şi brad, a oprit în toate stațiile de pe traseu. În gările din Focșani, Râmnicu Sărat, Buzău şi Ploiești, opririle au fost mai lungi pentru oficierea unui scurt serviciu religios şi pentru depunerea de coroane de flori. În Gara de Nord, trenul a fost așteptat de oficiali ai statului şi personalităţi politice şi militare, iar Regele Ferdinand, îmbrăcat în uniforma de general a Regimentului de Escortă Regală, a trecut în revistă compania de onoare.

Apoi sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul şi însemnele României, iar după oficierea serviciului religios şi onorurile militare, a fost așezat pe un afet de tun, tras de opt cai şi transportat astfel în cadrul unui lung cortegiu până la Biserica „Mihai Vodă”. Aici, sicriul a rămas pe toată durata zilei de 16 mai, pentru ca publicul bucureștean să poată veni în pelerinaj.

În ziua de 17 mai 1923 (Ziua Înălțării Domnului în acel an), în Parcul Carol a avut loc ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut, în prezența familiei regale, a membrilor guvernului, ai corpurilor legiuitoare şi a unui numeros public. Pe lespedea criptei s-a încrustat următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut, săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihnește pământul României întregite. 1916-1919”.

Pe întreg cuprinsul României s-a păstrat un moment de reculegere, toate mijloacele de transport, pietonii oprindu-se într-o liniște desăvârșită să respecte, timp de două minute, memoria soldatului necunoscut. S-a oficiat serviciul divin, iar la miezul zilei sirena Arsenalului Armatei şi clopotele bisericilor vesteau coborârea în lăcașul de veci a Ostașului Necunoscut.
În momentul coborârii sicriului în criptă, o baterie de artilerie a tras 101 salve de tun, ca un ultim salut închinat „Viteazului Necunoscut”.

În timpul regimului comunist, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al Eroului Necunoscut a fost demontat şi strămutat, în mare taină, la Mausoleul din Mărășești.
Abia după 1989, la insistențele Ministerului Apărării Naţionale, ale Asociației Naţionale a Veteranilor de Război şi ale unor partide politice, guvernul român a aprobat readucerea în Capitală a sicriului cu osemintele Ostașului Necunoscut.
În ziua de 20 septembrie 1991, sicriul a fost exhumat şi depus în interiorul Mausoleului, lângă sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, unde a stat vreme de o lună.
La data de 26 octombrie 1991, Eroul Necunoscut a revenit acolo unde îi era locul de veci, în Parcul Carol I.
Pentru că în mausoleu se afla încă trupul lui Petru Groza, sicriul Eroului Necunoscut a fost așezat într-un loc provizoriu, pe o alee a parcului.
Abia in ziua de 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia strămutării Mormântului Ostașului Necunoscut la locul său, din anul 1923, adică pe esplanada din fata actualului Memorial al Eroilor Neamului.

Prezentul (la centenar)

Anul acesta, la împlinirea a 100 de ani de la înființarea Instituției Eroului Necunoscut în România, eveniment relevat prin dăinuirea în timp a monumentului „Mormântul Ostașului Necunoscut”, situat în Parcul Carol din București, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” (continuatoarea tradiției Așezământului Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor), Ministerul Apărării Naţionale și Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a derulat proiectul cultural-istoric „CENTENARUL EROULUI NECUNOSCUT (1923-2023)”. Demersului i s-au alăturat, la momente diferite Primăria Municipiului București, Consiliul Județean Vrancea și Muzeul Vrancei.
Evenimentul s-a adresat tinerei generații, în special elevilor din Cercurile „Cultul Eroilor” din școlile bucureștene. Aceștia au avut posibilitatea să cunoască mai bine istoria și jertfele înaintașilor, să descopere bogatul patrimoniu național, pe care fiecare român are datoria să-l protejeze.

Pe parcursul lunilor februarie, martie, aprilie şi mai 2023 au fost programate manifestări cultural – istorice şi amplasarea unei plăci comemorative la Mânăstirea Mihai Vodă. Pe data de 14 mai 2023 membrii Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – filiala București au reconstituit activitățile din data 17 Mai 1923. Tot pe data de 14 mai 2023, la Mausoleul de la Mărășești au fost aduși zece săculeți cu pământ sfânt colectat din localitățile de unde, acum o sută de ani, înaintașii noștri au exhumat osemintele a zece ostași anonimi căzuți la datorie pentru Țară pe câmpurile de luptă ale Primului Război Mondial.

Pe 17 mai 2023, urna conţinând cei 10 săculeți cu pământ a fost depusă la Mormântul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol.
Proiectul s-a desfășurat în parteneriat cu Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, Cercul Militar Național, Muzica Reprezentativă a Armatei, Secția Asistență Religioasă a Armatei, Serviciul Circulație al Municipiului București, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Primăria Sectorului 5, Centrul Cultural „Ștefan Iordache”- sector 5, Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I”, Asociația Culturală „La noi, la români”, artiștii: Ion Crețeanu – rapsod popular, Lorena Oltean – artist muzică tradițională românească, Alexandru Lilea – interpret de folclor, Gabriel (Gorjanu) Gîlea – interpret de folclor, Roza Zah (Zaharia Romică) – artist fotograf, membri și simpatizanți ai Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”.

Sursa: historia.ro, adevărul.ro, ampt.ro, once.ro, crestinortodox.ro, ferratumbank.ro, cultuleroilor.ro