S-a născut la 1 iunie 1897 în satul Doba, comuna Pleșoiu, județul Olt, într-o familie cu șase copii.
A urmat școala primară în satul natal și școala gimnazială în comuna Pleșoiu, apoi cursurile Seminarului Ortodox din Râmnicu Vâlcea.
Odată cu începerea Primului Razboi Mondial este trimis în Moldova, la fel ca alți tineri, pentru instrucție militară. Aici termină Școala de ofițeri cu gradul de sublocotenent.
Pe toată perioada războiului este cantonat în Basarabia.
După terminarea războiului se întoarce acasă și predă ca învățător la școala din sat. Își completează studiile de învățător prin cursuri și examene  până la gradația maximă. La acea vreme, un preot tânăr, dacă nu era căsătorit, nu putea să aibă parohie și să profeseze în acest domeniu.
În anul 1920 se căsătorește cu Maria Popescu, fiica preotului Andrei Popescu din Osica de Sus. Primește parohie și astfel se stabilește în comuna Osica de Sus, locuind în casa care astăzi este proprietatea doamnei farmaciste Ileana Vanda. Aici va trăi aproximativ 50 de ani. Din căsătoria lor au rezultat 3 copii, doi băieți și o fată, dar unul dintre băieți a murit la o vârstă fragedă.
Cei doi copii rămași în viață, Ion și Ileana Ochescu au avut la rândul lor copii, Ion Ochescu – un băiat și o fată, iar Ileana Ochescu ( Georgescu prin căsătorie) o fată.
Era un bărbat înalt, frumos, brunet cu ochii mari și închiși la culoare, privirea blândă, părul un pic mai lung în față dat pe spate. Purta mustață și pălărie cu borurile potrivite. Figura lui impunea respect și admirație nu numai prin calitatea profesiei, dar și prin statura lui.
Preotul Constantin Ochescu a fost pe rând dascăl în satul său natal și preot în comuna Osica de Sus, unde s-a dovedit a fi părinte duhovnicesc pentru multe familii, un om al rugăciunii de o cinste și modestie ireproșabilă, iubitor de fapte bune, cumpătat până la extrem. Generos din fire, a ajutat mulți oameni săraci. Cerceta bolnavii din parohie și se implica în procesul de vindecare al lor prin colaborarea cu medici de la oraș, unde medicina se practica la standarde superioare celor de la Osica.
Se spune că frumusețea preoțimii e un dar de la Dumnezeu. Frumusețea sufletului acestui om consta în faptul că știa să păstreze relații sufletești cu mulți dintre credincioșii săi. A fost un îndrumător adevărat pentru enoriași și a primit mult respect și admirație din partea lor.
Avea ureche muzicală bună și o voce inconfundabilă.
Mare iubitor de cultură, el a fost cel care a înființat și dirijat corul de la Regia de tutun Vlăduleni, din comuna Osica de Sus. Corul a fost apreciat de oameni de cultură ai acelor vremuri, reușind să aducă câteva premii valoroase la concursuri regionale și naționale.
Era vecin cu noi. Avea o casă frumoasă, o curte și grădină mare. Când intrai în curte îți atrăgeau atenția iarba îngijită și florile de toate felurile și toate culorile, de la ghioceii primăvăratici, hortensii și trandafiri până la tufănici și crizanteme. Un nuc în mijlocul curții sub care tot timpul se jucau copiii vecinilor, pentru că toți copiii aveau acces în curtea lui, cireșii și vișinii plini de floare primăvara, alături de arbuști ornamentali încărcați de flori ce înmiresmau tot locul cu parfumul lor, iar toamna târziu mirosea a gutui și mere coapte. Prin ochii copilului vedeam un decor închipuit, desprins parcă din file de poveste. Culorile și mirosurile se întrepătrundeau cu picăturile ploilor de mai și spălau petalele florilor dându-le prospețime. Era o atmosferă de basm ce te făcea să visezi și să intri într-o altă lume. Acolo am hoinărit, împreună cu alți copii cu care ne rătăceam picioarele prin iarbă, prin pomi după fructe, prin bălțile calde lăsate de ploile de vară de la răsăritul soarelui până la apusul lui și mai târziu.
Până în anul 1930 părintele a slujit la Biserica veche, cu hramul “Sfântul Nicolae” din Vlăduleni, construită în anul 1845. Din cauza cutremurelor această biserică n-a mai prezentat siguranță și a trebuit să fie închisă. Atunci, preotul Constantin Ochescu, începe construcția bisericii din deal, pe terenul donat de Regia de tutun Vlăduleni cu sprijinul Episcopiei Râmnicului Vâlcea, Ministerului Cultelor, Casei Autonome a Monopolurilor Statului și o colectă publică. Tot părintele a fost cel care a înființat Cooperativa „Olteţul” cu scopul de a strânge bani pentru această construcție.
Construcția bisericii s-a finalizat în anul 1937. Pe 2 septembrie 1937 s-a făcut sfințirea ei cu hramul “Sfîntul Gheorghe”. Mai târziu, atunci când se producea electricitate pe plan local, tot părintele a fost cel care a introdus lumină electrică în biserică, cu ajutorul unui generator.
Părintele Constantin Ochescu a slujit cu credință și devotament în acest lăcaș de cult aproximativ 40 de ani, până în anul 1972, când s-a pensionat. Plecarea lui a produs tristeţe în rândul celor care l-au cunosct și prețuit.
Și astăzi biserica din deal, din Osica de Sus, rămâne o construcție impunătoare, mărturie a efortului împletit cu dragostea și credința pentru oameni și este înscrisă în lista monumentelor istorice.
Părintele s-a stins din viață în anul 1978 la Craiova, înconjurat de familie și înmormântat în cimitirul Ungureni din oraș.