În după-amiaza zilei de 27 februarie, Amfiteatrul Liceului Teoretic „Ion Gh. Roșca” din Osica de Sus s-a transformat într-un spațiu al introspecției și al libertății de gândire, găzduind o seară culturală specială: „Învăț să fiu eu – literatura ca spațiu al libertății de gândire”. Ideea întâlnirii a luat naștere dintr-o discuție scurtă cu invitații noștri speciali – scriitoarea Maria Șarpe și muzicianul Claudiu Șarpe – iar eu am preluat responsabilitatea de a o organiza și coordona, cu sprijinul și încurajarea directorului prof. Mihaela Marin.
Seara nu a fost doar despre literatură, ci despre descoperirea de sine și asumarea emoțiilor, într-un cadru care să ofere elevilor libertatea de a-și exprima fricile și curajul.
Literatura ca răspuns la frământările interioare
Elevii participanți – Mărunțelu Adriana, Dobrițoiu Vanesa, Anghelache Petruța, Dărău Ioana, Petcu Marina, Dobrițoiu Rebeca, Boștină Andrei, Sfârâială Luca – au dat viață emoțiilor universale: frică, îndoială, presiune, conformism, visare, rebeliune, curaj și nucleul identității – „Eu”. Emoțiile elevilor au prins glas prin gesturi, replici și momente de introspecție, transformând lectura într-o experiență vie și personală.
Naratorul serii, Teodorescu Rareș, a ghidat publicul prin momente reflexive și monologuri profunde despre limitele educației centrate pe manual și despre nevoia de a descoperi propria voce. Fragmentele selectate din operele „Idiotul” de Fiodor Dostoievski, „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury, „Rinocerii” de Eugène Ionesco și „Bătrânul și marea” de Ernest Hemingway au fost oferite ca răspuns la frământările elevilor, demonstrând cum literatura poate oglindi emoțiile, ghida reflecția și inspira curajul de a gândi liber.
În Idiotul, Prințul Mîșkin rămâne pur și sincer, arătând că autenticitatea și fidelitatea față de sine nu se învață din manual.În Rinocerii, Bérenger refuză conformismul colectiv, demonstrând că îndrăzneala de a fi tu însuți înseamnă uneori să rămâi singur.În Bătrânul și marea, Santiago înfruntă eșecul cu demnitate, iar verticalitatea alegerilor definește adevărata identitate.În Fahrenheit 451, Guy Montag descoperă că libertatea începe prin întrebări și gândire critică, în ciuda presiunii uniformizării.
Invitați și momente artistice
Seara a continuat cu o dezbatere literară interactivă, în care elevii au discutat cu scriitoarea Maria Șarpe despre libertatea interpretării și rolul literaturii în formarea gândirii independente. La dezbatere a fost prezent și preotul Daniel Preda, ca de fiecare dată o prezență discretă, dar deosebit de valoroasă. Întâlnirile cu dumnealui sunt întotdeauna o bucurie, iar prin implicarea sa constantă reușește să ofere acel sentiment prețios de continuitate și coeziune în cadrul comunității.
Recitalul la chitară susținut de invitatul nostru, Claudiu Șarpe, a încheiat seara într-o atmosferă meditativă, dar plină de vitalitate, punând punct unei experiențe complete: emoțională, reflexivă și artistică.
O seară de introspecție și libertate
Într-un sistem în care manualul și comentariile standardizate domină, am simțit că tinerii au nevoie de un cadru în care să-și exprime emoțiile, să-și exploreze fricile și curajul și să descopere cum literatura poate oglindi, ghida și elibera.
Privind chipurile elevilor, toți cei prezenți au putut observa curajul de a fi autentici și libertatea de a gândi independent. Literatura nu a fost doar un obiect de studiu, ci un teren al descoperirii de sine, al asumării emoțiilor și al afirmării propriei voci. Amfiteatrul liceului s-a transformat într-un spațiu al dialogului viu și al libertății de gândire, această întâlnire numită „Învăț să fiu eu” demonstrând puterea artei și a literaturii de a inspira și de a transforma.
Patru opere, patru universuri diferite, și totuși aceeași luptă interioară. Prințul Mîșkin, Bérenger, Santiago sau Guy Montag ne arată că adevărata forță nu vine din conformare, ci din fidelitatea față de propriul adevăr, din capacitatea de a gândi singur și de a rămâne vertical în fața lumii. Fiecare moment al serii, fiecare fragment citit, fiecare gest și replică, au fost o oferire de înțelegere și încurajare – un dialog cu sufletele lor, dar și cu ale noastre, ale celor care îi însoțim.
Literatura, muzica și emoția colectivă au creat împreună un spațiu în care fiecare și-a putut regăsi propria voce și verticalitate, și au transformat amfiteatrul liceului într-o adevărată oglindă a sinelui. O seară în care am încercat să demonstrăm că libertatea de gândire și curajul de a fi tu însuți nu se învață neapărat din manuale, ci din experiență, reflecție și asumare personală.