„Ciudați copaci mai suntem,/ Ne legănăm de dor,/ între un pas și altul,
spre pasul care pleacă,/ spre pasul care vine,/ și nici pe loc nu vrem să stăm
cum stau copacii,/ Ciudați copaci mai suntem” (Octavian Paler)

Pământul natal e un loc sfânt. Martor mut al unor istorii uitate, el perpetuează, de generații și generații, valori umane fundamentale, obiceiuri și tradiții specifice, modele de viață, exemple de a fi și de a trăi.Pământul natal e promotor al unui întreg bagaj de cultură și de civilizație, de unicitate și de autenticitate.Pământul natal i-a conferit dintotdeauna omului, sentimentul de apartenență, prin intermediul său, acesta din urmă are posibilitatea să se (auto)definească. Loial, izvor nesecat de dor și de căldură, înfruntă cu seninătate timpurile potrivnice și nedrepte și își cheamă copiii rătăciți înapoi, tăcut și iertător. Pământul natal reprezintă el însuși o istorie: istoria trecerii neîntrerupte a omului prin lume.Valorile, tradițiile și, într-un cuvânt, specificul unei anumite comunități s-au perpetuat într-o mai mare măsură la sat. Viața rurală a fost mereu mai săracă din punct de vedere economic, însă, în afara oricăror concepte și structuri imuabile, ea s-a dezvoltat într-o perfectă armonie cu natura și cu Dumnezeu. Natura își are legile ei care trebuie respectate cu sfințenie. A i le încălca, înseamnă a profana consfințirea acestora de la începutul începuturilor.
Se impune, astfel, ca de la vârste mici, copiii să fie educați în spiritul unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător, în vederea formării ulterioare a conștiinței și comportamentului ecologic, favorabil unui stil de viață sănătos – mental, emoțional, fizic și socio-moral.
În acțiunea de educare, un rol important îl are formarea unei gândiri ecologice despre lume. Pentru atingerea acestui țel, este important a sădi în mintea și sufletul fiecărui cetățean al societății, conceptul că omul, ca specie biologică, este dependent de natură și că nu poate trăi în afara ei.
Școala are menirea de a organiza și desfășura o vie și susținută mișcare de educație ecologică și protecție a mediului, iar elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice, pot și trebuie să formeze marele detașament de apărători ai naturii. Adevărata educație ecologică își va atinge scopul numai când se va reuși ca ei – cetățenii de mâine – să fie convinși de necesitatea ocrotirii naturii și să devină factori activi în acțiunea de conciliere a omului cu natura. Fiecare elev trebuie să se transforme într-un ocrotitor conștient al mediului în care trăiește.
Respectând legile universului, ale providenței, la Liceul Teoretic ,,Ion Gh. Roșca” s-a concretizat, tocmai în anul în care școala împlininește 50 de ani de existență, o idee de suflet, care se înfiripase de ceva vreme. În curtea școlii, există un tei bătrân și solitar, unicul urmaș al parcului masacrat de ,,modernizare”. Această sămânță dusă de vânt s-a ambiționat să supraviețuiască, reușind să spună tăcut povestea rădăcinilor bine înfipte în timp și în locul natal. Doar așa se poate explica apropierea sufletească și dragostea generațiilor de elevi pentru acest tei devenit simbol cu semnificații de axis mundi.
Inițativa de a-i aduce alături tei tineri s-a vrut, dincolo de dorința de a contribui la ameliorarea problemelor de mediu, o încercare de a recupera trecutul, de a reface legătura cu spațiul de obârșie spirituală.

Alături de partenerii noștri, Primaria Osica de Sus, absolvenții și membrii Asociației Culturale ProMemoria, am început demersul printr-o campanie de informare în școală și în comunitate, prin fluturași, broșuri, poster / afiș, cu privire la inițierea și derularea proiectului.
Înainte de partea practică, profesorii au desfășurat un proces didactic intructiv – educativ în urma căruia, prin diferite activități, elevii au învățat despre pomii pe care i-au plantat: descrierea științifică a teiului, prezentarea simbolisticii teiului în literatura cultă si populară ( mituri, legende, superstiții), ateliere de creație literară și plastică (motiv central -teiul), expoziție de desene / fotografie.
Ziua plantării puieților a fost adevărată zi de sărbătoare, în care am celebrat teiul-amfitrion, primenit corespunzător cu baloane și funde colorate. Organizați pe grupuri,, absolvenții, reprezentanții ProMem și clasele de liceu au plantat câte un tei, pomii fiind etichetați simbolic de fiecare grup. S-a creat, astfel, sentimentul de apartenență reciprocă, respectandu-se motto-ul proiectului – ,,Sădește-ți viitorul, fii parte din natură!”, precum și ideea de la care s-a pornit – de nepieritoare rezonanță cu pământul natal – ,,La Osica, prindem rădăcini!”

Legătura dintre om și pământ este eternă. Ne naștem într-un loc, în care copilărim, de care ne legăm indestructibil, pe care îl visăm și ne dorim peste ani și ani să îl revedem. De ce uneori nu putem rămâne ACASÃ ? Timpul, destinul sau mersul lucrurilor sunt doar câteva dintre posibilele răspunsuri.Cert este că întoarcerea ab originem rămâne o constantă a umanității.