Cântec

Porumbel cu pană verde
Du-te la mândruța veche
Luni seară să nu m-aștepte,
Marțea eu mă duc la plug,
Miercurea sunt obosit,
Joi mă duc la Târgu Jiu,
Să văd vineri dacă viu,
Sâmbăta mă odihnesc,
Duminica te privesc.
Frunzuliță bob negară
Ce-am auzit eu aseară
Că iubitul meu se-nsară
Însoară-se cu Dumnezeu
Că mie nu-mi pare rău!
Februarie, 1960

Cântec

Mă dusei să ar pe coastă
Să semăn trifoi
Cu a mea dragă Lenuță
Și cu patru boi.
Lăsai boii să mai pască
Lângă doi tufani
Și-ncepui să beau din ploscă
Vin de Drăgășani.
Băui vinul tot din ploscă
Galben ca lămâia
Și-mi veni deodată așa
Dor de la Măria.
Martie 1960

Cântec

Eu ți-am iubit ochii tăi
De când erau mititei
Mititei și drăgălași
Și-acum plec milităraș,
Dar pe mine cui mă lași?
Eu te las, mândro, cu bine
Că mai sunt băieți ca mine
Să te iubească pe tine!
Poa’ să fie ca iarba
Dacă nu ești tu, degeaba.
La toamnă eu vin conced
Și-om trăi alăturea
Câte zile vom avea.

1961

Cântec

Puiculiță cu părinți
Nu grăbi să te măriți
Că-s fecior neînsurat
Nici mustața nu mi-a dat
Dar sunt bun de însurat.
Dragă mândră, puiculiță,
Iubita mea porumbiță
Să te văd în sat la noi
Nu te-aș da pe patru boi
Dar încă la noi acasă
Nu te-aș da nici pentru șase
Dar încă să fii a mea
Nici pentru toată lumea.
Ah, bădiță Lelioară
Ar fi bine, domnișoară,
De ți-ai face patu-afară
Eu m-aș face-un vânt de vară
Și-aș veni la tine-odată
Să te văd cum ești culcată,
Cu fața către părete,
Cu gura friptă de sete.
Mă măritai tinerică
De minte crudă și mică,
Doamne, ce lacrimi îmi pică
C-atât de bărbat mi-e frică!

Februarie, 1962

Cântec

Frunză verde stuf de baltă
Lăsai vântul să mă bată
Și soarele să mă ardă.
Singură sunt vinovată
Să fiu de bărbat mustrată
Și de soacră judecată.
Că mila de la bărbat
Ca frunza de păr uscat
Când crezi că te umbrește
Mai tare te dogorește,
Iară mila de la soacră
Strugurel de poamă acră.
De s-ar coace cât s-ar coace
Dulce tot nu se mai face.
Iar mila de la părinte
Pururea vei ține-o minte.
Când eram la mama fată
Mâncam turta coaptă-n vatră
O rădeam pe răzătoare
Mi-era fața ca o floare.
Dar de când m-am măritat
Mănânc pâine și beau vin
La inimă pun venin.

Mănânc pâine și beau bere
La inimă numai fiere.
Ochi plângeți și lăcrimați
Că voi sunteți vinovați
Că n-ați cătat ce luați.

Ianuarie, 1963

Cântec

Frunză verde ca ruja
Crede tu mândruța mea
Crede că de dragul tău
Nu mă pot hodini eu.
Că toată viața mea
Tot la tine-mi stă mintea
Că de când eu te-am văzut
Tare cu drag te-am iubit
Tare cu drag te-am avut
Și nu pot, zău, să te uit.
Să nu te fi dobândit
Din sat aș fi pustiit.
Dar când aud al tău nume
Drag la inimă-mi se pune.

Câtă țară am umblat
Eu ca tine n-am aflat
Că după gurița ta
Se topește inima
Bălană și sprâncenată
La inima mea băgată
Și cu buze subțirele
Pe pofta inimii mele.

Că de când eu te-am văzut
Tare cu drag te-am avut
Și nu pot, zău, să te uit.
Că eu și noaptea gândesc,
După tine mă topesc
Că mă duc la strâns de fân
Și cu dorul tău în sân.

Și m-am dus la secerat
Dorul tău nu l-am uitat.