Hristos a înviat!

“Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm
duhovnicește și să ne veselim cum se cuvine într-însa.”
Ps. 117,14

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a noastră, a creștinilor ortodocși, a românilor. Ca argument este trăirea credincioșilor în noaptea de Înviere. Părinții și copiii vin să primească lumina Învierii. Sărbătoarea Paștilor o întâlnim și la evrei, sărbătoarea libertății, a eliberării, a (azimelor), din robia egipteană. La noi Paștile reprezintă biruința vieții asupra morții. Hristos a Înviat. Prin înviere lumea s-a schimbat datorită Mântuitorului, exemplul suprem de jertfă, de răbdare, de dragoste, de iertare. Marele Apostol Pavel zicea: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propăvăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră.” (I Cor.15,4-8).

Iată cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, cuvinte care se rostesc în noaptea de Înviere și mie îmi plac tare mult, vorbe înălțătoare, dumnezeiești:

“De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic curat și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva în ceasul al unsprezecelea, să nu se îndoiască din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel din urmă miluiește și pe cel dintâi mângâie; și aceluia plătește, și acestuia dăruiește; și faptele le primește și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.

Pentru aceasta intrați toți întru bucuria Domnului nostru. Și cel dintâi, și cel de pe urmă, luați plata. Bogații și săracii împreună, bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței, împărtășiși-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului, a stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea. Prădat-a iadul cel ce a coborât în iad, umplutu-l-a de amărăciune fiindcă a gustat din trupul Lui. Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât întâmpinându-te pe Tine jos; amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât că a fost batjocorit; s-a amărât ca a fost omorât; s-a amărât ca s-a surpat; s-a amărât că a fost legat. A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul.
A primit ceea ce vedea și a căzut ceea ce nu vedea. Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă. Că Hristos, sculându-se din morți, începătura celor adormiți s-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin!”

PĂRINTELE DANIEL