Constantina
Fosta mea colegă/șefă de clasă, pe numele din catalog Oftea Constantina, acum medic pensionar, la Reșița, se luptă cu o boală cumplită. Este ca și vindecată, după operație, dar a traversat un adevărat calvar. Aflând de starea ei, am încercat să-i fiu alături, din dragoste, din solidaritate cu îngerul păzitor al clasei noastre din liceu. Căci asta a fost în liceu Constantina, și locomotiva, și Îngerul păzitor al unei clase de adolescenți țărănuși. I-am stat alături, de departe – s-a operat în Germania – cu telefoane, mesaje și versuri, unele mai haioase, altele evlavioase, spre bucuria ei declarată, la unison cu cea a soțului, om pe care nu-l cunosc personal, dar, dacă e al Tanței, e și al nostru, medicul-chirurg Iosif Secășan. Public alăturat un poem-rugăciune, pentru Constantina și pentru Elena Smarandache, altă colegă dragă mie, care și ea suferă, și pentru toți cei încercați de necazuri și suferință. Lor, începând cu eroica Luxa Polizu, le aduc aminte cuvintele Părintelui Arsenie Boca, sfântul care, prin iluminare dumnezeiască, știa prea bine ce spune: “Cei în boli și necazuri sunt cei distinși, aleși de Dumnezeu pentru Împărăția Cerurilor”. Și tot Părintele Arsenie, către o femeie care se dusese la el și avea o tumoare la cap ascunsă sub basma, dându-i la o parte basmaua: „– Doare, mă, doare?”. „ – Doare, Părinte”. „– Rabdă, mă, rabdă încă puțin, că prin suferința ta nouă seminții scoți din iad.”
Numai să crezi. Și să ai dragoste, iubire multă! Este tot ce contează în această vremelnică viață. Nu o spun eu, a spus-o Hristos Dumnezeu. Ferice de voi, fetelor! Nici nu visați, dragele moșului, câtă bucurie vă așteaptă…
Constantina
Doamne,
niciodată,
să nu stingi lumina
în inimă la
Constantina,
sporește-i speranța de viață
în fiecare dimineață
când se spală, de lacrimi, pe față;
în fiecare seară
când dă, de surâsuri, pe dinafară.
În dragostea ei, a Ta să fie
topită toată de bucurie:
fă-o izvor de apă vie
din depărtata, blondă, copilărie;
în veșnicie,
susur de inocență
din depărtata, aurie, adolescență.
Însă acum, te rugăm,
Bunule, Duhule Sfinte,
Hristoase-Cuvinte,
Luminilor ceresc Părinte,
redă-i sănătatea întreagă
cum ai culege din munți o fragă,
redă-i sănătatea deplină
cum ai aprinde în noapte o lumină –
că Osica, de Tanțe, e plină,
ca, de albine, fulguind, o stupină,
dar numai una este regina
pre numele său: Constantina.
Amin!
Semnat: Marian Drăghici,
președinte de onoare al Asociației ProMemoria
Draga Mariane, Dumnezeu sa te Binecuvinteze si sa implineasca mesajul tau de suflet, exprimat atit de frumos si plin de caldura.Fie ca vibratia ta sufleteasca la care ma conectez cu toata trairea mea ,sa fie receptata si sa enegizeze sanatatea trupeasca si starea sufleteasca a Tantei Secasan,fiinta deosebita prin omenie,modestie,profesionalism si altruism. Scurta biografie prezentata de tine atit de frumos,explica fara tagada,pentru mine,izvorul acestor calitati deosebite.
Bunul Dumnezeu sa-i redea sanatatea deplina, sanatate la care pe multi semeni i-a ajutat cu munca ei si surisul linistitor cu care ne-a obisnuit.
Cu toata increderea si speranta in bine! Vasile Barbu
Felicitări pentru caldura mesajului si pentru ritmul acestor versuri inedite ce par a fi un descantec. Oricare Tanta sau ce nume ar putea ea, s-ar simți bine dupa asemenea rânduri! ❤
Câtă dragoste de oameni, câtă compasiune pentru cei suferinzi la acest admirabil poet!
Cornel Nistea din Alba Iulia