În ziua de 11/24 noiembrie 1916 divizia germană 7 Cavalerie și 14 Infanterie rupe frontul în zona Balș și înaintează spre Caracal.
Se încearcă o rezistență pe linia Bârza-Leotești-Bobicești, dar ofensiva germană nu este oprită. Armata noastră fiind în imposibilitatea de a mai continua rezistența, colonelul Stavrache se consultă cu ceilalți ofițeri și se hotărăște încetarea focului.
Este desemnat maiorul Protopopescu să trateze cu inamicul încetarea luptei în schimbul garantării vieții soldaților în timpul retragerii de pe poziții și peste râul Olt.
Se ajunge la o înțelegere cu germanii și astfel se încheie epopeea apărării județului Romanați, dar începe pentru 2 ani de zile calvarul ocupației străine și la noi în comună.
Județul este împărțit în 3 Comandaturi teritoriale (2 austro-ungare și una germană). Cea germană își avea sediul la Caracal și din ea făcea parte și Osica de Sus. În Vlăduleni se instalează un subcomandament sprijinit de o subunitate de poliție militară cu un efectiv de 7-8 soldați, numită “Post de Gardă”.
Acest fel de organizare a facilitat exploatarea economică a județului, cât și o mulțime de abuzuri comise pe seama populației. In scopul unei exploatări cât mai intense, funcționa o comisie impusă de ocupant, compusă din primar, notar, preot și învățător, ce se ocupa cu întocmirea unor statistici generale economice și demografice, strângerea și transportul recoltelor, acțiuni de rechiziții. Poliția militară a constituit una din forțele principale de constrângere și siguranță folosită de germani contra populației. Își exercita rolul coercitiv, de spionaj și contraspionaj pe seama locuitorilor. Funcționa și o justiție militară pentru soluționarea cazurilor de rezistență din partea locuitorilor prin tribunalele militare de judecată. Un asemenea tribunal funcționa și la Piatra Olt. Militarii din “Postul de Gardă” patrulau pe raza comunei, obligând populația la supunere, recurgând la măsuri excesive în caz de nesupunere.
În februarie 1917 s-a făcut recensământul populației și gospodăriilor, în vederea stabilirii a ceea ce urma să se ridice, s-a interzis vânzarea de cereale, animale, alimente, vinuri și furaje.
Militarii germani aveau voie să expedieze acasă, în Germania, din toate bunurile de mai sus.
Patrulele germane recurgeau de multe ori la forță, luând locuitorilor ultima vită sau pasăre din curte.
Locuitorii au fost obligați să găzduiască în cele mai bune case pe militarii germani. Cel ce refuza să-i primească era arestat. Persoanele de la vârsta de 15 ani în sus erau obligate să poarte asupra lor biletul de identitate “Personal ausweiss” și să se prezinte lunar pentru control și viză la biroul special amenajat.
Cei care nu respectau aceste ordine erau amendați cu sume de până la 3000 de mărci, sau închiși de la o lună până la 6 luni.
S-a suprimat dreptul de călătorie cu trenul pentru persoanele civile. Ulterior, prin Ordonanța nr. 90 din 5 aprilie 1917, s-a permis circulația pe calea ferată între Caracal și Piatra-Olt. Însă, pentru deplasarea pe calea ferată, cetățenii trebuiau să dețină un permis de circulație eliberat de autoritatea militară.
În ciuda măsurilor luate, s-a creat o stare de spirit de puternică aversiune a populației față de samavolniciile săvârșite de autoritățile de ocupație.
Un grăitor argument în legătură cu hotărârea locuitorilor din comuna noastră de a opune rezistență împotriva ocupantului, îl constituie eforturile depuse privind procurarea de arme și riscurile mari la care se expuneau.
În astfel de cazuri, pedepsele aplicate erau grave, inclusiv condamnarea la moarte.
Într-un raport al Prefecturii județului Romanați, din anul 1919, după terminarea războiului, se arăta că învățătorul Petre Băgulescu din Greci a fost arestat în timul ocupației împreună cu soția și deportați în Germania unde au stat un an și 3 luni, fiind și amendați cu 5000 de mărci pentru motivul că, în urma unui denunț și a unei perchiziții, a fost găsită o armă la dânșii.
Notarul Badea Manolescu, tot din Greci, a fost arestat și închis 37 de zile, pe motiv că punea piedici la ridicarea vitelor din curțile oamenilor și că îngăduia locuitorilor să-și taie porcii la Crăciun.
S-a interzis tăierea porcilor, pentru a fi luați de ocupant, s-a interzis fabricarea săpunului în gopodării, tot în ideea de a nu se mai tăia porci.
Femeile cu copii sugari erau obligate să facă muncă forțată, la fel și copiii sub 15 ani.
S-a rechiziționat arama, confiscându-se căldările locuitorilor, inclusiv clopotele de la biserici, pentru nevoile de muniție ale frontului.
La subcomandamentul din Vlăduleni erau aduși locuitori din satele comunelor vecine, pentru a fi interogați, bătuți sau ținuți arestați.
În Osica a fost împușcat un tânăr de 18 ani, pe nume Voicu (Voinea) Ilie Ion, fără niciun motiv serios.
S-au impus taxe polulației și pentru deținerea de câini. Taxa pentru un câine mascul era de 10 lei, iar pentru o femelă era de 20 lei.
Pentru documentul “ausweisse» taxa era de 50 de bani. Săptămânal trebuia predat un număr fix de ouă pentru fiecare gospodărie. Cine nu preda ouă, plătea o sumă de 50 de bani pentru fiecare ou. Leul avea o valoare mai mare decât azi.
În sfârșit, războiul se termină și în același timp ia sfârșit calvarul ocupației militare germane.
În ziua de 10/22 noiembrie 1918, trupele de ocupație părăsesc județul Romanați în veselia generală a populației.
Pentru scrierea articolului am consultat lucrarea “Județul Romanați în timpul primului război mondial” a istoricului Ion Zăuleanu.

https://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2019/01/12.jpghttps://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2019/01/12-150x150.jpgIon SârbuISTORIA NOASTRĂÎn ziua de 11/24 noiembrie 1916 divizia germană 7 Cavalerie și 14 Infanterie rupe frontul în zona Balș și înaintează spre Caracal. Se încearcă o rezistență pe linia Bârza-Leotești-Bobicești, dar ofensiva germană nu este oprită. Armata noastră fiind în imposibilitatea de a mai continua rezistența, colonelul Stavrache se consultă cu...Osica de Sus