POEZIE

Cel mai frumos cer

Cel mai albastru cer cu stele
Și cel mai frumos pământ,
Cu roșii maci și plăpânde albăstrele
Se află acolo la olteni,
La OSICA și VLĂDULENI.
Atâta grâu și porumb cât casa,
Fânețe să le iei cu coasa,
Pășuni și vii în tot locul –
Frumoase, bate-le norocul!
Miros de pământ reavăn,
(Îl știu și-l simt încă din leagăn)
De vișini și salcâmi în floare
Și plopi ce dădeau seara răcoare,
De lapte cald și pâine de la țară,
Mă fac să plâng și să mă simt copilă iară.
Sunt legată de ele cu mii de fire
În suflet și veșnică amintire.
De sus, din DEALUL VIILOR,
Văd câmpul OSICENILOR
Și satul VLĂDULENILOR,
De Osica lipit cu drumul,
Pe unde crește tutunul,
Cumpăna fântânii dreaptă răsare
Și biserica cu clopotnița mare.
Ascuns printre pomi, satul meu
Frumos și avut –
Ploaie să dea DUMNEZEU!
În mijloc de bătătură,
Casa lui BIBIȚĂ cu a ei șură,
Cu prispa străjuită de plopi și duzi,
În care ne suiam noi zăluzi,
Cu poarta mare pe unde intrau carele,
În care veneau bucatele.
În spate alți salcâmi și duzi,
Unde gângureau porumbei blânzi
Și peste tot iarba verde unde când eram mici
Stăteam și jucam Păcălici.
Când venea vreo zi mare,
SÂNT ILIE, SÂNT PETRU și SÂNTA MARIE,
Se scula MUMA în fapt de noapte,
Cocea pâinea-n țăst și fierbea lapte.
Pe hambar și masă străjuia flacăra de lumânare.
Străchini cu brânză, cireșe, porumb și pătlăgele,
Le tămâia, le închina și împărțea
Pentru cei duși de-a pururea.
Toate le făcea cu luare-aminte,
Machea, doar erau rânduieli sfinte
Din mamă-n fată ținute
Și colaci copți în opturi,
Cu ale lor știute rosturi.

Și TICA la vatră îmi spunea
De „buricul pământului”
De stele și lucrul câmpului,
Când se ară, când se pune bobul,
Ce trebuie să le știe tot omul,
Și de primii oameni ce erau uriași,
Iar noi peste veacuri le suntem urmași.
Și muntele ce apare-n zare în BRUMAR
De-l vestea pe amarnicul GERAR.
De unde știa TICA plugar cu patru clase,
Ce eu citesc acum din carte?
Lucruri vechi de mulți neștiute,
Taine ce izvorăsc din legea strămoșească,
Scrise printre rânduri
în CARTEA CREȘTINEASCĂ
Ca al nostru IISUS și MAICA DOMNULUI,
Sunt daci născuți în PĂMÂNTUL ROMÂNULUI.
Noi avem dreptatea, credința,
Ce trăiește în a noastră ființă.
Noi vom fi FRUNTEA LUMII
Așa cum au fost străbunii,
Iar OSICA părticică din a noastră ROMÂNIE,
Ce va duce a lui IISUS făclie.

2002

One thought on “Cel mai frumos cer

Lasă un răspuns