„Putem vedea pe unul cercetând poziția cerului, pe altul însușirile ierburilor și fructelor, pe acesta studiind creșterea și scăderea lunii, pe celălalt observând eclipsele soarelui și cum, prin rotația cerului astrele care se grăbesc să ajungă lângă regiunea orientală sunt duse înapoi spre regiunea occidentală.” (Iordanes, Getica)
Oamenii aceia erau străbunii noștri, permanent în mijlocul naturii, folosindu-i toate darurile pe care aceasta i le oferea. Au observat în timp transformările din jurul lor și au constatat că între fenomenele naturii se creează legături cu implicații directe în viața lor. Din motive practice și le-au însușit apoi le-au transmis ca necesitate din generație în generație.
Comori „la vedere”, au ajuns păstrate cu sfințenie și completate de-a lungul anilor până în vremea noastră. Și noi, cei de astăzi, ne îndreptăm privirile spre cer și urmărim semnele pe care ni le trimit aștrii, norii, vântul … Observăm comportamentul viețuitoarelor și constatăm, la rândul nostru, pertinența observațiilor făcute de înaintași. Aș numi acesta comori seculare „barometre populare”.

1. Bolta cerului a fost și rămâne o permanentă sursă meteorologică.

Spuneau osicenii mai bătrâni că atunci când tună de la Cornu – Caprii (sud-vestul Osicii), plouă sigur. Când soarele se uită îndărăt (cer roșu, lumină spre apus), vremea va fi frumoasă, iar când cerul este roșu dimineața, va ploua. Va ploua și dacă apusul soarelui este întunecat de nori groși.
Ploaia de dimineață nu ține mult; cea care vine repede, se duce tot repede. Oricât de mică este ea, oprește vântul cel mare. Dacă după ploaie norii se lasă în jos și par a se amesteca cu pământul, vremea va fi frumoasă.
Când, după ploaie, pământul se usucă rapid, vom avea vreme rea. Dacă după vreme rea se lasă ceața, timpul se îndreaptă, iar dacă ceața se lasă pe vreme bună și după ce se ridică norii, asistăm la o schimbare iminentă a vremii.
Plouă sigur când curcubeul este dublu, iar culorile lui sunt intense.
Când fulgeră și nu sunt nori, e semn de vreme frumoasă și călduroasă. Tunetul persistent aduce o bură de ploaie sau vijelie.
Norii alb – sidefii aduc grindină.
Vânturile care se pornesc ziua sunt mai puternice decât cele de noapte. Dacă după un astfel de vânt cade brumă groasă și apare ceața, vremea se strică.
Cercurile alburii din jurul lunii, soarelui sau stelelor anunță ploaia.
Luna curată și luminoasă, fără pete și fără cerc roșu aduce vreme frumoasă. Dacă discul ei este roșu, cu 2 – 3 cercuri împrejur și pete negre, vremea se va înrăutăți. Vara, dacă luna este roșie când apare, a doua zi va fi vreme caniculară. Dacă atunci când răsare cerul este limpede, vremea va fi frumoasă, căldura suportabilă.
Când stelele par mai mari decât în mod obișnuit și mai aproape unele de altele, vremea se va schimba.

2. Ce semnale meteorologice ne transmit animalele, păsările și insectele

Când porumbeii se așază pe acoperișul magaziei sau al hulubăriei cu capul spre răsărit, dacă nu va ploua în acea noapte, ploaia va fi iminentă în ziua următoare. Dacă se duc pe câmp și intră târziu în hulubărie, vremea va fi bună. Când rămân prin curte și se culcă devreme, va ploua. Ploaia nu este departe nici atunci când albinele intră în stup înainte de asfințitul soarelui.
Plouă când ciorile se trezesc prea de dimineață și fac zarvă mare.
Dacă găinile se scaldă în praf și își zbârlesc penele, e semn că se apropie ploaia, iar dacă porcul aleargă pe bătătură cu paie în gură, se strică vremea. Până dimineața va începe să ningă.
Când pisica se spală cu lăbuța dreaptă, vremea va fi frumoasă; când se spală cu lăbuța stângă, vestește vremea rea.
Plouă și când rândunelele zboară la mică altitudine.
La apropierea ploii, păunul strigă, bibilica se urcă pe ceva înalt, gâsca se agită, gâgâie, își întinde aripile și se scaldă în apa gropanului, broasca orăcăie, iar cucuveaua începe să cânte.
Vremea va fi frumoasă când greierii și privighetoarea cântă noaptea întreagă.
Acțiunile păianjenului prevestesc vânt sau ploaie când își strâng firul de la plasă. Dacă le lungește sau își țese pânza în continuare, vremea va fi bună. La fiecare 24 de ore, își schimbă firele. Când aceste schimbări se produc seara, înainte de apusul soarelui, vremea va fi frumoasă.
Când muștele pișcă rău va fi vijelie, iar când liliecii ies în număr mare, vremea se va îmblânzi. Se zice că atunci când berbecii și caprele se bat, iar vacile în loc să pască se culcă, atunci va ploua. Când câinii își fac groapă în pământ, vremea se schimbă.

3. Semnale despre vreme ne transmit și obiectele de pe lângă casă

Dacă fierul toporului lucește, vremea va fi bună. Dacă este decolorat și coada nu alunecă pe mână, va ploua.
Când acoperișul din fier al casei este uscat, vremea va fi frumoasă. Dacă prinde umezeală și capătă tentă albastră sau roz, atunci va ploua în curând.
Când funinginea de pe fundul tingirilor și tuciurilor se aprinde, vine frigul. Se strică vremea și când fumul de pe coș în loc să urce spre cer, coboară spre pământ. Va ploua și când mirosurile se răspândesc mai repede și sunt mai persistente.
Feriga anunță ploaia când își desface larg frunzele. Dacă urmează o perioadă secetoasă, frunzele se strâng și se răsucesc. Când snopii de grâu atârnau mai mult decât de obicei, era semn de ploaie. Între timp, acest barometru s-a pierdut, seceratul manual fiind înlocuit de cel mecanic.
Cert este că într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, multe dintre ele vor fi uitate, mijloacele științifice de informare meteo fiind acum la îndemâna tuturor.
Poate peste ani, câțiva urmași de-ai noștri vor deschide revista „Rădăcini” și mirați vor afla despre înaintașii care citeau cerul, deslușeau semnalele transmise de viețuitoare și, din curiozitate, vor urmări comportamentul animalelor din jurul lor sau semnele cerului și vor exclama: „Doamne, cât de deștepți erau înaintașii noștri!”.
Curiozitatea omenească este într-o continuă efervescență, știința într-o revoluție permanentă. Omul este preocupat astăzi de spațiul extraterestru, dar elementele practice, terestre, ne determină să luăm în seamă, în continuare, și ceea ce a reprezentat pentru străbunii noștri „știința veche”, perpetuată până în zilele noastre.