S-a născut în anul 1925 în comuna Osica de Sus, părinții fiind Smaranda și Dumitru Drăgan. Era mezinul familiei – al șaptelea copil.
A absolvit cursurile Liceului „Ioniță Asan” din Caracal. Cunoaște limbile franceză și germană. Vorbea în franceză și citea în germană.
A avut preocupări literare din copilărie. Improviza povestioare, uneori rimate, care amuzau familia, mai ales în serile de iarnă. A scris versuri și proză influențate de lecturile specifice vârstei și de visurile adolescentine.
Tot ce a scris a dedicat ulterior fratelui său Florea, dispărut pe front.
Era un tip sensibil ca toți ftizicii, un visător, conștient însă de faptul că va pleca din lumea asta prea devreme.
Citea foarte mult și nu doar literatură. Căuta compania celor care citeau la rândul lor, unul dintre aceștia fiind doctorul Rapițeanu, medic și prieten. În discuțiile lor abordau și elemente ale filosofiei marxiste axându-se asupra impactului acesteia în lume.
La 1 aprilie 1950 s-a căsătorit cu Elena, femeia pe care o iubea. În luna august s-a născut fiul lor, Damian. În iulie fusese diagnosticat cu T.B.C. pulmonar și s-a internat în spital. În septembrie, când a venit acasă, soția îl părăsise. A rugat-o să revină la domiciliul conjugal, dar ea a refuzat, temându-se, probabil, să contracteze bacilul. Divorțul s-a pronunțat în anul următor. Deși instanța îi încredințase mamei copilul, aceasta a refuzat să-l crească și l-a dus la Casa Copilului din Craiova. Avea să ia copilul acasă peste ani, la insistențele celui de-al doilea soț, care l-a trecut la numele său.
În glumă, Rapițeanu îi spunea lui Constantin că mai degrabă ar trebui să învețe limba rusă, aceasta fiind de viitor. Constantin zâmbea trist, știind că pentru el totul era contra cronometru. Încerca să acumuleze cât mai multe într-un timp foarte scurt. Înghițea informațiile cu nesaț, precum aerul. Au încercat să-l salveze, dar nu s-a putut. Au făcut rost și de PAS, medicamentul despre care se spunea că face minuni în tratamentul pulmonar, dar în zadar.
S-a stins în dimineața zilei de 30 septembrie 1952, la numai 27 de ani.
Este înmormântat în cimitirul vechi alături de fratele său mai mare, Gheorghe. Pe cruce este trecut și Florea, fratele dispărut în cel de-al Doilea Război Mondial.

Această prezentare necesită JavaScript.