Tranziția de la Evul Mediu la epoca modernă nu s-a petrecut brusc, ci a fost un proces de durată. În Țările Române (Țara Românească, Moldova și Transilvania), această tranziție a fost influențată de: declinul feudalismului, creșterea influenței otomane, habsburgice și rusești, schimbări economice și sociale, contactul cu ideile occidentale prin iluminism și renaștere.

Nu putem vorbi de o Modernitate Românească în adevăratul sens al cuvântului până la Revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821.

JUDEȚUL ROMANAȚI era la momentul respectiv unul dintre județele istorice ale Țării Românești, fiind menționat în hrisoavele domnești încă din timpul lui Mircea cel Bătrân.

În secolul XVIII, zona județului Romanați era preponderent rurală, cu o economie bazată pe agricultură (grâu, porumb, viță-de-vie) și creșterea animalelor. Era o regiune tipic feudală: marile moșii erau deținute de boieri și mânăstiri. Localitățile erau organizate în obști țărănești, iar administrația era controlată de boierime și de domnie, prin ispravnici.

Ocupația habsburgică a Olteniei (inclusiv a județului Romanați) în urma Păcii de la Passarowitz din anul 1718 a fost o încercare de impunere a unui model occidental într-o zonă cu tradiții locale puternice. Deși a adus unele elemente de modernizare administrativă, regimul s-a dovedit impopular și ineficient, ducând la retragerea austriecilor și la reintegrarea Olteniei în principatul Țării Românești în anul 1739.

Documentele vremii ne prezintă o situație detaliată a Olteniei împărțită pe judeţe. Referitor la județul Romanați, documentele de arhivă, mai ales cele imperiale, traduse în perioada interbelică și publicate în Revista Arhivele Olteniei, reiese faptul că în secolul XVIII unele sate romănățene au continuat să existe și să se dezvolte conform condițiilor sociale ale epocii, unele sate au fost părăsite de locuitori temporar, iar altele, pur și simplu au dispărut.

Satele cu locuitori din acest judeţ erau următoarele: Amărăşti, Angheleşti, Antim, Apele Vii, Arefeni, Băbicu, Balş, Balsita, Betisani, Blas, Bobiceni, Brâncoveni, Brătăşani, Breneţ, Bursa, Cacaleţi lângă Olt, mănăstirea Căluiul, Câmpeni, Capităneşti, Caracal, Cârneşti, Celei, Celieni, Cepturoaia, Ciobanu, Ciocăneşti, Comanca, Corba, Corbenii pe Olt, Costeşti, Gruscinor, Cruşov, Curtişoara, Debuleni, Dehostu, Dobrosloveni, Dranovatu, Dubrun, Falcoi, Farcaşu de jos, Farcaşu de sus, Fisenti, Frăsineşti, Frăsineşti pe Tasluiu, Garcau, Garla, Gavanesti, Gostovat. Gredinu, Grobosara, Grojdibodu, Gubanduru, Hotarani, Ianca, Ilaz, Izbicenii de jos, Izbicenii de sus, Leoteşti, Leul, Mărgăriteşti, Marunglau, Oburs, Osica, Parlitura, Parscoveni, Piatra, Piscani, Piscul, Plopul, Ploşoi, Popânzăteşti, Potelu, Priscovu, Prusneni, Racovita, Racovita lângă râul Scorbota, care se varsa în Olteţ, Reci, Robăneşti, Ruineşti, Rusăneşti, Sălciţa, Săliştioara, Scărişoara, Schitu, Seliştea, Soci, Spânzuraţi, Ştevănu, Stoeneşti, Studina, Svorsca, Tărtărani, Tiha, Urzica, Vadastra, Vişna, Vlăduleni. Satele părăsite: Albota, Berbeneşti, Bonta, Broşteni, Deveselu, Dobroteşti, Dragoteşti, Ghendeu, Ghidoveşti, Grădinari, Iaşi, Liceni, Loloeşti, Mozgan, Obogna, Ocolna, Orez, Pârliţi, Popeşti, Prapor, Preajba de jos, Preajba de sus, Radomir, Redeea, Redisor, Roşia, Rotunda, Săpunar, Stânga, Strâmba, Vişor, Vişor lângă Olt, Vlădila, Vlaşi, Voineşti. În enumerarea acestor sate s-au folosit denumirile epocii conform documentelor și surselor istoriografice.

În secolul XIX (în special după 1830), Județul Romanați este reorganizat administrativ; are un jude (prefect) și o structură mai clară de conducere. Caracal devine un centru administrativ și comercial important. Agricultura se modernizează lent – apar arendașii și o clasă mijlocie rurală. Se dezvoltă târgurile, iar Caracal devine un târg important, cu o piață regională. Reforma școlară a lui Cuza aduce școli laice în orașe și sate. Boierii locali și negustorii încep să contribuie la modernizarea orașelor și la apariția unei elite culturale locale.

Tranziția greoaie a Județului Romanați, astăzi desființat, de la Evul Mediu la Modernitate, nu a fost una singulară. De fapt situația era generală, fiind marcată de evenimente naționale de importanță majoră, care au marcat evoluția spațiului românesc în profunzime.

Începând cu domnia lui Constantin Brâncoveanu care reprezintă, pe bună dreptate, rădăcina modernității românești, continuând cu piedica pusă de regimul fanariot între anii 1711/1716-1821, Revoluțiile din 1821 și 1848 și făurirea și modernizarea Principatelor Unite, această tranziție este astăzi încă discutabilă și generează o lungă serie de păreri ale istoricilor, care încearcă să răspundă la o singură întrebare, din mai multe puncta de vedere:

CÂND A ÎNCEPUT CU ADEVĂRAT MODERNITATEA ROMÂNEASCĂ?

BIBLIOGRAFIE:

1. Revista Arhivele Olteniei, vol. 6, anul II, Craiova, 1923;
2. Marius Sebastian Dumitrașcu, Istoria comunei Osica de Sus, Ed. MJM, Craiova, 2021;
3. Marius Sebastian Dumiteașcu, Marile familii boierești din Județul Romanați între secolele al XV-lea și al XIX-lea, Ed. MJM, Craiova, 2024;
4. https://www.telework.ro/ro/judetul-romanati-sub-imperiul-austriac/

IMAGINI: Harta Județului Romanați din timpul Ocupației Habsburgice, Biserica Domnească din Brâncoveni și Ruinele Curții Domnești Brâncovenești, Stabilirea hotarului dintre Moșia Osica de Sus și Moșia Șopârlița la punctul de hotar Brazda lui Novac, anul 1899.