Poate cele mai frumoase și interesante documente în care sunt menționate satele care alcătuiesc astăzi comuna Osica de Sus datează din perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, 1688-1714. Domnitorul este recunoscut pentru talentul său oratoric, dar mai ales cancelarii săi erau unii dintre cei mai buni ai acelei perioade, fiind aduși de la marile curți imperiale europene.
Unul dintre aceste hrisoave, emis în anul 1694, ne prezintă hotărârea domnitorului asupra moșiei lui Preda Tomeanul comisul din Tomeni, după moarte acestuia. Pe lângă informațiile legate de moștenirea unei averi destul de mari, documentul ne prezintă întreaga familia a domnitorului, soarta fiecăruia dintre aceștia și mai ales locul lor de îngropare. În afară de textul propriu zis, hrisovul este decorat cu diverse desene de o frumusețe extraordinară, cel mai reprezentativ fiind desenul stemei Țării Românești.

Textul hrisovului este următorul:
„Milostieiu Bojieiu, Io Costandin Basarab voevod I gospodin văsoe zemle Ungrovlahiiscoe. Davat gospodstvo mi sie povelenie gospodstva mi sfintii și dumneziești mănăstiri ce se chiamă Brâncoveanii, unde să prăznuiaște sfântul hram Uspenie Bogorodiță și părintelui Ananii, egumenul, nastavnicul sfintii mănăstiri și tuturor călugărilor câți vor fi locuitori la această sfântă mănăstire, ca să fie sfintii mănăstiri ocină la satul Fălcoiul, ot sud Romanați, toată partea câtă au fostu a Predii comisul Tomeanul, den câmpu, den pădure, den apă, cu tot venitul dă preste tot hotarul și cu toți rumânii și țiganii câți vor fi afară den doi rumâni, anume Mihăilă și Ivan și dentr-un sălaș de țigani, anume Ivan țiganul cu țiganca lui și cu copiii lor, pentru că această moșie den Fălcoiul cu rumânii și țiganii fost-au ai Predii comisul Tomeanul de cumpărătoare de la Cocorăști încă mai denainte vreame și tot au ținut această moșie și rumânii și țiganii în viiața lui, pre seama lui, cu bună pace. Iar după aceaia când au fostu acum în domnii meale, întâmplându-se Predii comisul Tomeanul și fie-său lui Costandin moarte năprasnică de la uciderea unor tâlhari,că i-au ucis pre amândoi odată. Și după petrecaniia lor, iar jupâneasa Stanca a Predii comisul Tomeanul împreună cu fica Mariia știind că tot neamul lor ce au murit mai înainte s-au îngropat la sfânta mănăstire Brâncoveanii, dus-lau și pre dânșii de le-au îngropat oasele la sfânta mănăstire. Și pentru sufletele lor au dat jupâneasa Stanca Tomeanca, împreună cu fica Mariia această moșie den Fălcoiu ce scrie mai sus, cu rumânii câți vor și fi cu țiganii, la sfânta mănăstire pentru pomeana, cu zapis de la mâna lor întărit cu mare bluestem și cu boiari mărturii iscaliți în zapis, leat 7198.
Și iar să fie sfintii mănăstiri Brâncoveanii ocină și în sat în Tomeani și în Mărghiiani, ot sud Romanați, toată partea Predii comisul Tomeanul câtă iaste priste Oltu despre mănăstirea Brâncoveani și moșiia Rudarii ot sud Dolj, iar câtă iaste partea Predii comisul Tomeanul și țiganii, pentru că după ce s-au petrecut Preda comisul Tomeanul cu fie-său Costandin fostu-i-au rămas în urmă 2 feate copile mici, anume Mariia și Bălașa și întâmplându-se de au murit și featele acestea amândoao, îngropatu-le-au și pre dânsele iar la sfânta mănăstire, lângă oasele tătâne-său, cu toată cheltuiala de la mănăstire la toate pomenile ce au trebuit și dentr-acestu neam nerămâindu altu nimeni, fără decâtu numai jupâneasa Dospina Tomeanca, fata Radului spătariul, vara Predii comisul Tomeanul. Deci, jupâneasa Dospina împreună cu fie-său Matei, ei au socotit de au dat den moșiile văru-său Predii comisul Tomeanul și aceaste moșii Tomeanii și Mărghiiani și Rudarii și țiganii la sfânta mănăstire Brâncoveanii, pemtru pomeana și pentru sufletele lor și ale părinților, însă țiganii care i-au datu jupâneasa Dospina cu fie-său Matei ăprecum scriu în zapisul lor, anume Iane țiganul cu țiganca lui Rada și cu o fată și Radul țiganul cu țiganca lui Mira și cu un copil al lor și Sima , fata lui Ban țiganul și Dumitra țiganca a Linii țiganul. Așijderea și țiganii câți au dat jupâneasa Stanca a Predii comisul Tomeanul la sfânta mănăstire precum scrie în foaia ei cea pecetluită țiganii anume Jăna țiganul cu 4 feciori și 1 fată și Călin țiganul, fratele Jănii, cu 1 fecioru și Vlădul țiganul cu țiganca lui și cu 3 feciori și Dumitru lăutariul și țiganca lui Criveți cu 1 fată și țiganca Voicului țiganul cu 2 feate și țiganca Orbului țiganul cu 5 feate și Unguroaica țiganca cu 1 fată și cu 1 fecioru și cu un ginere și Necula țiganul cu țiganca lui și cu un fecioru și cu 2 feate și cu Lăiosul țiganul cu 8 fecioriși Sima țiganca și 2 feate ale Guțului țiganul și Barbul, feciorul Ciovei țiganul, cu frate-său precum am văzut domnia mea zapisul jupâneasii Stancăi, jupâneasa Predii comisul Tomeanul, ce au făcut împreună cu fie-sa Mariia pentru moțiia de la Fălcoiu cu rumânii și foaia de țigani și zapisul jupâneasii Dospinii, vara Predii comisul Tomeanul, ce au făcut împreună cu fie-său Matei pentru moșiia de la Tomeani și den Mărghiiani și den Rudari, toate la mâna părintelui Anani, egumenul, de dania acestor moșii și rumâni și țigani ce scriau mai sus, cu pecețile lor și cu boiari mărturi iscăliți în zapise și întărite cu mare bluestem, ca să fie stătătoare la sfânta mănăstire. Dereptu aceaia și domnia mea încă am întărit zapisele de daniia aceasta și am dat această carte a domnii meale sfintii și dumnezieștii mănăstiri Brâncoveani, ca să aibă a ținerea și a stăpânirea acestor moșii și rumâni și țigani ce scriu mai sus zisă cu bună pace să fie sfintii mănăstiri moșii stătătoare, iar răposaților ctitori veacinică pomenire.
I ne ot cogojdo nepocoleabim porizimo gospodstva mi. Seje ubo svedeatel postavleaem gospodstva mi: pan(…) vel ban I pan Alixandru vel vornic I pan Diicul Rudeanul vel logofăt I pan Mihai Cantacozino vel spătar I pan Șerban vel vistiar I pan Costandin Știrbeaiu vel cliucer I pan Dumitrașco Caramalăul vel postelnic I pan Cornea Brăiloiul vel paharnic I pan Mihalcea Cândescul vel stolnic I pan Șerban Cantacozeno vel comis I pan Costandin Ciorogârleanul vel slujer I pan Barbul Fărcășanul vel pitariu.
I ispravnic, Toma Cantacuzeno vtori logofăt.
I napisah az Mihai, snă Stan logofăt ot Târgoviște, vă nastol u București, meseța aprilie 25 dni, văleat 7202.
Io Costandin voevod, milostieiu Bojieiu, gospodar.
Io Costandin voevod.”

Locul de veci al familiei Tomeanu era, conform documentului, în cadrul vechiului cimitir al Mănăstirii Brâncoveni, care a fost distrus la începuturile epocii comuniste.
Un alt document, mult mai mic din punct de vedere al dimensiunii și al informației este emis în anul 1705 și printre altele menționează și satul Greci. Documentul aduce aminte tot de moștenirea lui Preda Tomeanul comisul, dar într-un alt context. Textul este simplu, fără podoabe lingvistice, iar hrisovul nu conține elemente decorative, în afară de pecetea domnească obligatorie:

„Să se știe boiarii adeverători și hotarnicii ai Sfintii sale părintelui… egumenul dde la sfânta mănăstire Brâncoveani și ai lui Matei Otitelișteanul I Stoichița cu alți părtași ai lor, boiarii anume: Pârvul logofăt ot Fărcaș, Mihai vornic ot Dobrosloveani, Tănăsie ceaușul ot Junghiiați, Papa paharnic ot Greci, Tudor căpitan ot Berindeai, Mihul logofăt ot Fălcoiu, Manea căpitan ot Blaj, Papa ot Bârza, Mihai logofăt ot Pleșoi, Pană cămăraș ot Mărgăritești, Radul logofăt Pleșoianul, Barbul ot Mărgăritești, ca să caute acești 12 boiarisă adevereaze și să hotărască moșiia ce să chiamă Fălcoiul ot sud… Întâi să le citească cărțile și zapisele și să aleagă toate partea mănăstirii Brâncoveani ce are într-acel hotar de danie de la Preda Tomeanul, feciorul lui Pătrașco clucer, pre zapisul de danie, și să aleagă și partea lui Matei I Stoichița cu părtașii lor de altă parte, să-I hotărască unii cătră alții pre cărți și pre zapise și pre cum vor adevăra acești boiari mai cu dreptul,cu sufletele lor și să pue pietre șui să facă scrisori, ca să se știe cine pre unde va ținea, să nu mai fie gâlceavă între dânșii. Și zioa…
I ispravnic… vtori portar. I ispravnic, sam reci gospodstva mi.
Martie 28 dni, leat 7213.
Io Costandin voevod milostiiu Bojiiu, gospodin.”.

Așadar, aceste documente conturează un amplu tablou despre o veche familie de mici boieri dintr-un sat al comunei noastre. Satul Tomeni, deși are o vechime de peste 500 de ani, a fost foarte puțin studiat, aceste documente fiind poate un punct de plecare pentru alte cercetări viitoare.
Lui Dumnezeu Celui în Treime Preaslăvit, laudă!

Surse: ANIC, Mănăstirea Brâncoveni, IX/16; cu o copie în condica lui Constantin Brâncoveanu, manuscris nr. 705, doc. 35, f,28v-29v. (document 1694);
ANIC, Mănăstirea Brâncoveni, IX/18. Original, hârtie (204-148), cerneală neagră, invocația simbolică simplă, monograma domnească scrisă cu chinovar, sigiliu rotund (IV) imprimat cu chinovar, pătat pe alocuri. (document 1705).