Cu ocazia Zilei Naționale a României și mai ales intrarea în anul Cente­narului Marii Uniri, am hotărât să se organizeze o slujbă solemnă de pomenire a bravilor veterani de război, în Biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil – biserica din Vale.
Un alt motiv a fost trecerea la cele veșnice, la data de 4 septembrie a anului curent, a ultimului veteran de război osicean, sergentul major Toma Marin, zis Nicu lui Baciu.
Plecarea sa completează în ceruri o companie a veteranilor osiceni, a căror pomenire o trăim cu adânc respect și recunoștință.
Aceștia sunt:
Trandafirescu Constantin, Trandafirescu Ioniță, Marcu Alexandru, Vîjlan Constantin, Pîinicică Ion, Dumitrescu Grigore, Toma Marin, Ciocan Grigore, Micu Vasile Marin, Badea Gheorghe, Boștină Ion, Ciochină Gheorghe, Ciochină Emil, Dobre Gheorghe, Dumitrașcu Gheorghe, Lepădatu Petre, Mustață Ion, Mușa Vasile, Mihalache Popescu , Constantin Popescu, Smarandache Paul, Stîngă Petre, Vărzaru Ion, Tâlvan Constantin, Țîțu Marin, Sulger Vasile, Țîțu Florea, Begeacă Florea, Predică Gheorghe, Vărzaru Ion, Băluță Ion, Aldea Gheorghe,Tudoran Dumitru, Drăghici Năstase, Căcărează Dumitru, Căcărează Ilie, Manicea Marin, Tutelcă Ion, Mincă Florea, Ciortan Constantin, Vlad Florea, Voicu Constantin.
La emoționanta slujbă oficiată de preotul paroh Popa George Marius au participat membri ai administrației locale, cadre didactice, foarte mulți osiceni și osicence, printre care și directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Olt, Dumitrescu Florian, fiu al comunei Osica de Sus, și nu în ultimul rând președintele Asociației Culturale PROMEMORIA, profesor Duică Mihai.
Într-o atmosferă de înaltă trăire sufletească, lacrimile pentru înaintașii noștri nu au întârziat să apară. Purtând în suflet  o iubire necondiționată față de bravii noștri eroi, am recitat o scurtă poezie care a reușit să emoționeze mulțimea adunată.

Privește, copile, cum trec veteranii
În șiruri tăcute. Bătrânii luptători s-au dus.
S-au topit odată cu anii,
Au dispărut în neant, anonimi călători.
Priviți-i trecând, resemnați spre vecie,
Pășind maiestuos – ca lumea să știe,
Că n-au cerșit, nu s-au plâns, n-au crâcnit.
Au luptat, au muncit, au tăcut și-au murit.
S-au stins veteranii, lăsați în uitare,
Încet, în tăcere…
Și nimeni nu-i plânge, pe nimeni nu doare
Că mor veteranii.
Nici ei nu mai plâng.
Din est până-n vest, întregul pământ
Cu săngele lor, în război l-au scăldat,
Cu trupuri uitate sub cruci în mormânt,
Tot drumul Golgotei a fost jalonat.
De-aceea copile, când trec veteranii,
Cu fețele supte de sfinți bizantini,
Oprește-te în loc – căci ei sunt titanii
Istoriei noastre.
Și lor să te închini.

Am scris aceste rânduri în calitatea mea de osicean și membru junior al Asociației Culturale PROMEMORIA.