PAGINA ELEVULUI

Poezia matematicii

BĂLAȘA ALEXANDRA
Clasa aXI-a B, Liceul Teoretic
“Ion Gh.Roșca”
Prof. coord.: Stan Luiza

Poezia este o conspirație a ideilor, o creație în versuri a culminării lăuntrice. Este creația care aduce împreună realitatea cu idealul și ea însăși este un tot unitar de stări, sentimente, culori. În comparație cu textele lungi, poezia invadează eul liric de emoții.
De cealaltă parte, matematica este știința exactă care studiază relațiile abstracte, logice, fixe. Modul în care ne antrenăm memoria ne definește. Așa că matematica are un rol important în acest antrenament, pregătindu-ne să găsim soluții rapide și sigure pentru situațiile dificile cu care ne putem confrunta. Atât gândirea logică și artistică, cât și capacitatea de a ne focusa pe ceea ce este important, sunt alimentate cu ajutorul matematicii. Acestea sunt adevăratele efecte ale matematicii în viața noastră de zi cu zi.
Deși poezia și matematica par să aibă sensuri total opuse, ele au anumite puncte comune. Consider că ambele ne conduc la ideea de perfecțiune. Pot vorbi despre cub, corp geometric ca simbol al perfecțiunii. Aici perfecțiunea este văzută clar, cu ochiul liber, însă în poezie, aceasta este găsită atunci când simțim și ajungem dincolo de cuvinte, de versuri, fapt din care deducem că amândouă sunt rezultate ale gândirii.
Nichita Stănescu redă perfecțiunea în poezia „Lecția despre cub” din volumul „Opere imperfecte” din 1979. Tema acestei poezii este concepția despre perfecțiunea artistică și logică. Tema este susținută de motivul cubului, perceput și ca simbol al perfecțiunii. Creatorul neomodernist își trece creația prin etape diferite construind calea ce trebuie urmată pentru atingerea perfecțiunii clasice. Acest text este un bun exemplu pentru relația dintre poezie și matematică.
Legătura dintre aceste două domenii este suficient de strânsă datorită poeților și scriitorilor care s-au dedicat atât literaturii, cât și științei.
Ion Barbu, adică matematicianul Dan Barbilian, devine poet din dorința de a-i demonstra prietenului său, Tudor Vianu, că poate să scrie și literatură. Ion Barbu ilustrează conceptul modern de poezie pură, o lirică esențializată a ideilor. Întreaga creație a lui Barbu exprimă dorința de comunicare cu Universul, de contemplarea lumii în totalitatea ei și o stare de intelectualitate izvorâtă din concepția că „matematica este o prelungire a geometriei”. Aspirația sa către lirismul pur presupune o stare inițiatică, ce nu poate fi exprimată decât printr-un limbaj încifrat. Criticul Tudor Vianu consideră despre opera lui Ion Barbu că: ”Cititorul care străbate paginile volumului Joc Secund nu trebuie să uite niciodată că se găsește în fața unui poet matematician. Chiar o simplă inventariere a vocabularului său arată cât datorește Ion Barbu astronomiei, mecanicii sau geometriei.”
Bogdan Suceavă este un alt scriitor, dar și matematician român. Un roman care ilustrează pasiunea pentru domeniul matematicii este „Avalon, secretele exilațiilor fericiți”, scris de Bogdan Suceavă*. Naratorul subiectiv este intelectualul care își dorește să studieze în America și apoi să se întoarcă în țara natală. Acesta se simte incomplet academic, neîntreg, neterminat. Este admis la doctorat la Michigan State University, unde va lucra cu unul dintre cei mai buni geometri din lume. Planul lui era să se întoarcă în România după doctorat și să aplice tot ce învățase din experiența trăită, să împărtășească cunoștințele dobândite acolo. Conform regulamentului, fiecare doctorand trebuie să treacă trei examene qualifying, la alegere din patru opțiuni. Prima opțiune, analiza reală și complexă. A doua opțiune, algebra. A treia, topologia. A patra alegere, ecuații diferențiale ordinare și ecuații cu derivate parțiale. „Am venit aici pentru geometrie diferențială, dar nu există un qualifying pentru așa ceva. Simt că nu aș avea succes cu cea de-a patra dintre aceste opțiuni, de aceea trebuie să așez în ordine primele trei. Cel mai bine pregătit mă simt la analiză. L-aș da primul”. Tânărul matematician are planul făcut în cele mai mici detalii, știe clar ce își dorește. Planul este unul bine făcut, numai că problemele de sănătate îi pun în pericol studiile, dar și mai important, viața.
Așadar, legătura dintre poezie și matematică reprezintă un subiect destul de dificil de dezbătut întrucât aparent reprezintă două domenii paralele, însă au și puncte comune.

*Bogdan Suceavă, Avalon, secretele exilațiilor fericiți, Editura Polirom, 2019, p.41

Lasă un răspuns