S-a născut în 22 aprilie 1905 într-o familie cu trei copii, în oraşul Rîmnicu Vîlcea. Părinţii erau Mărculescu Emanoil, preot, şi Mărculescu Theodora. Era al doilea copil. După doi ani familia s-a mutat la Corabia, judeţul Olt, unde s-a stabilit definitiv.
Copilul Gheorghe Mărculescu a urmat aici şcoala generală, apoi Seminarul de la Cernăuţi şi Facultatea de Teologie din Bucureşti.
Înainte de hirotonisire s-a căsătorit cu Irina Deliu din Corabia şi în 1934 s-a stabilit la Osica de Sus fiind repartizat ca preot la Biserica din Vale. Aici, în 1935 s-a născut primul lui fiu – Emanoil (Manolică). La naştere, Irina, soţia sa, a decedat. În această situaţie copilul a crescut mai mult la bunici.
După zece ani s-a recăsătorit cu o fată din Osica de Sus pe nume Buga Reza (Liza), cu care a avut doi copii: Teodor (Dorel) şi Irina.
Familia a stat cu chirie în Aldeşti, a doua casă pe dreapta de la vechea primărie. A murit aici, în 7 februarie 1973 şi a fost înmormântat conform voinţei lui în cimitirul comunei.
Soţia Liza şi fiica Irina s-au mutat în casa familiei Mărculescu din Corabia, iar Dorel s-a stabilit la Craiova.
Ca om, părintele Mărculescu a dat dovadă de multă modestie, bunătate sufletească, ataşament şi respect faţă de toţi locuitorii comunei. A primit acelaşi ataşament şi respect şi din partea lor.
Era un bărbat înalt (1,94 m), slab, cu chip plăcut; avea faţa ovală şi ochii căprui.
Iubea sportul şi evenimentele culturale fiind un spectator fidel al activităţilor de acest fel din comună. În tinereţe practicase înotul şi cânta încă la chitară.
Acest lucru şi mai ales seriozitatea şi plăcerea cu care făcea serviciile religioase l-au apropiat mult de oameni creându-se acel climat de convieţuire foarte plăcut care l-a determinat să nu plece niciodată din Osica de Sus.
Era foarte apropiat de toţi copiii parohiei. Nu trecea pe lângă ei fără să se oprească şi să-i întrebe câte ceva. De multe ori se aşeza alături de ei pe banca de la poartă, iar conversaţia se derula în mod firesc, plăcut.
Nu agrea situaţiile conflictuale aşa că totdeauna intervenea pentru evitarea sau aplanarea lor.
Ca orice preot gospodar şi-a început activitatea prin renovarea bisericii, acţiune la care a antrenat toţi locuitorii parohiei şi o bună parte din cei ai comunei, realizându-se astfel liantul preot – enoriaş.
Pentru prestarea serviciilor bisericeşti a mers în toate casele din comună. Aşa a cunoscut şi mai bine viaţa oamenilor; s-a implicat în ajutorarea celor aflaţi în situaţii grele nu doar cu sfaturi ci şi cu ajutoare materiale din partea bisericii şi a lui personal.
Osica de Sus era şi pe atunci o comună bogată, cu oameni gospodari, cu posibilităţi materiale, mai mari decât în satele învecinate, cu viaţă culturală şi sportivă, cu oameni realizaţi profesional şi recunoscuţi în ţară. Consider că o contribuţie la aceste realizări a avut şi preotul Gheorghe Mărculescu, de care şi acum locuitorii comunei îşi amintesc cu plăcere.

Ing. Buga Teodor (Dorel al Popii)

https://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2018/01/IMG-20171017-WA0005-1024x767.jpghttps://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2018/01/IMG-20171017-WA0005-150x150.jpgRevista „Rădăcini”OAMENI CARE AU FOSTS-a născut în 22 aprilie 1905 într-o familie cu trei copii, în oraşul Rîmnicu Vîlcea. Părinţii erau Mărculescu Emanoil, preot, şi Mărculescu Theodora. Era al doilea copil. După doi ani familia s-a mutat la Corabia, judeţul Olt, unde s-a stabilit definitiv. Copilul Gheorghe Mărculescu a urmat aici şcoala generală, apoi...Osica de Sus