Jocul de cărți a fost introdus în Europa în anul 1379 de către arabii mauri, care au stăpânit Spania în acea perioadă. După eliberarea de sub mauri, tribunalul Bisericii Catolice, numit Inchiziție, condamnă la moarte pe cei care practicau acest joc, fiind considerat satanic. Întâmplarea face să fie prins un soldat cu un pachet de cărți de joc și adus în fața Inchiziției pentru a fi judecat și condamnat la moarte. Soldatul se apără în mod exemplar, în fața tribunalului, în modul următor: El spune că pachetul de cărți îl folosește ca pe o carte de rugăciuni și ca pe un calendar, astfel:

Asul – îl reprezintă pe Dumnezeu, singurul creator;
Doi – îi reprezintă pe cei doi tâlhari de lângă Iisus;
Trei – îl reprezintă pe Tatăl ceresc, pe Fiul Iisus și Duhul Sfânt;
Patru – îi reprezintă pe cei patru evangheliști: Marcu, Matei, Luca și Ioan;
Cinci – reprezintă rănile lui Iisus;
Șase – reprezintă zilele creației;
Șapte – reprezintă ziua de odihnă a lui Dumnezeu după creație;
Opt – îi reprezintă pe cei opt înțelepți care au supraviețuit Potopului;
Nouă – le reprezintă pe cele nouă fecioare care au venit de s-au închinat lui Iisus;
Zece – reprezintă cele zece porunci;
Valetul (12) – reprezintă slujitorul lui Caiafa și Pillat;
Dama (13) – reprezintă regina din Saba care a venit la Ierusalim să-l cunoască pe regele Solomon;
Regele (14) – amintește de regii magi.

Numărul de cărți de joc dintr-un pachet este de 52, atât câte săptămâni are un an. Dacă adunăm numărul ochilor din cele 52 de cărți, ne dă 365, adică zilele pe care le are un an.
Cele 12 figuri de pe cărți îi reprezintă pe cei 12 apostoli ai lui Iisus.

Judecătorii sunt încântați de cele spuse, iar soldatul este eliberat.