Pasiunea vieții mele sunt călătoriile. Primul meu zbor cu avionul a fost în Anglia, la Manchester, oraș care nu m-a încântat, dar la capătul căruia mă aștepta cea mai bună prietenă. Nu au mai contat frica, turbulențele, ci faptul că urma să ne revedem și să ne petrecem câteva zile împreună. Localnicii mi s-au părut reci, ca și vremea care nu a fost deloc pe gustul meu. Dar mi-am petrecut aici 10 zile pe care nu le-am regretat niciodată.

Ori de cate ori am plecat în altă țară, am încercat să mă integrez în locurile pe care le-am vizitat, să cunosc puțin oamenii care locuiesc acolo, și să „fur” câte puțin din tot ceea ce oferă ei. Îmi place să mănânc în restaurantele localnicilor pentru că, de cele mai multe ori, cele care gătesc sunt bunicile sau părinții celor care servesc la mese.
Sunt un om gurmand, îmi place să gust tot felul de preparate noi, sunt deschisă atunci când vine vorba despre ceva ce nu am mai gustat vreodată, iar călătoriile mă ajută să fac asta.Împreună cu mama, ne-am propus să plecăm în fiecare an undeva, numai noi două și ador să facem asta pentru că mereu m-am simțit în largul meu alături de ea.

În primăvara acestui an am fost în Madrid, un oraș cultural, plin de oameni nonconformiști care petrec până dimineața și apoi se îndreaptă spre serviciu fără vreo urmă de oboseală. În centrul orașului am descoperit zona de shopping, restaurante și baruri. Am mâncat, obsesiv sandwich cu calamar, ardei mici verzi trași în ulei de măsline sau Pimientos de Padron, paella, am băut sangria, multă cafea și am simțit energia locurilor. Ne-am bucurat de cele 4 zile pe care le-am petrecut împreună, am străbătut pe jos străzile frumoase, am admirat frumusețea clădirilor vechi și noi și am reușit să parcurgem peste douăzeci și cinci de mii de pași zilnic.

De câțiva ani, pe lângă city break-urile de care sunt „dependentă”, îmi place să merg în Grecia. Oamenii sunt primitori, calzi, încearcă să îți ofere ce au mai bun, să te facă să te simți bine oriunde te-ai așeza, să ai parte de o experiență deosebită. Clientul este tratat cu mare respect, iar dacă se întâmplă să ajungi la același restaurant de mai multe ori, cu siguranță, vei fi recunoscut de toți cei cu care ai interacționat prima dată. Anul acesta am fost în Rodos, locul uneia dintre cele șapte minuni ale lumii antice, Colosul din Rodos.

Am descoperit aici plaje mici și cochete pentru că nu ne doream ceva aglomerat, asemănător cu Mamaia, orașe care merită vizitate. Lindos este unul din ele, cu străzi înguste și tineri îndrăgostiți, cu restaurante pe acoperișul caselor, magazine mici pline de suveniruri, rochii colorate în nuanțele mării.

Un alt oraș frumos este Prasonisi, locul în care se întâlnesc cele două mări, Marea Egee şi Marea Mediterană. Este aici o plajă dedicată oamenilor pasionați de kitesurfing. Ne-am bucurat de peisaj, de energia din jur, de culori și de briza mării care își făcea simțită prezența mai mult decât oriunde. Prietenii noștri au avut dronă și ne-a ajutat să prindem multe cadre în fotografii, am putut să vedem locurile de sus și să ne placă și mai mult.

Într-una dintre zile am mers cu feribotul pe insula Symi. Aici am admirat casele colorate, terasele, înghețata bună și am mâncat fructe de mare în restaurantele localnicilor, care pescuiau în fiecare dimineață. Am preferat să ne plimbăm toată ziua și să renunțăm la plajă. Fiind o fire foarte energică, simt că trebuie să fiu tot timpul în mișcare.

În Rodos am închiriat mașină, așa procedăm ori de câte ori plecăm din țară. Facem asta ca să ne bucurăm de cât mai multe peisaje și de tot ceea ce oferă zona respectivă. Mâncarea grecească este absolut delicioasă, preparatele mele preferate fiind salata grecească (la noi nu are același gust, chiar dacă toate ingredientele sunt de la ei), tzatziki, tirokafteri (cremă de brânză picantă), gyros (întotdeauna de porc) și bougatsa (foietaj cu cremă de vanilie).
Am plecat din Grecia cu bună dispoziție și cu speranța că anul viitor o să ne vedem din nou, dar cu o altă zonă a țării.

Atunci când spunem o poveste, obișnuim să ne imaginam lucruri, oameni și locuri. Și-mi vine în minte o masă câmpenească la culesul viei, cu toți ai mei alături. Îi văd râzând, făcând glume unul pe seama altuia. De cele mai multe ori îmi imaginez că sunt iar copil și că nu am nicio grijă.
Îmi plac locurile autentice, casele de la țară, pe multe dintre ele îmi doresc să le vizitez, să le văd particularitățile unice, statuile din curți, tablourile, fotografiile de familie, amintirile așezate pe rafturile vechi ale mobilei, colțișoarele pe care și le-au creat de-a lungul anilor și care le aduc bucurii. Asta am simțit în Toscana, în satele pline de chiparoși și oameni care te salută cu privirea și cu zâmbetul. Fiecare sat în care am fost are propria mâncare de stradă și pe cele mai multe dintre ele le-am gustat. N-aș ști niciodată ce să aleg mai întâi dintre paste, pizza, panini, focaccia, crostini.

În toamna acestui an am fost pentru a patra oară în Italia și cred că Toscana este locul meu de suflet. Sunt fascinată de relaxarea citită pe chipul oamenilor care dau senzația că nu au nicio grijă, de florile colorate de la ferestrele caselor, de străduțele înguste care au rufe proaspăt spălate agățate pe frânghii înalte, de piețele mari unde poți să mănânci stând pe jos, de gustul inconfundabil al cafelei și de toată energia emanată de discuțiile dintre oameni. Chiar dacă nu știu italiana, oamenii de acolo mă fac să vreau să rămân pentru totdeauna acolo.

Am pornit în aventura asta din San Gimignano, un orășel cochet unde se găsește cea mai bună înghețată din lume – una dintre gelateriile de acolo a primit acest premiu 3 ani la rând. La colțul fiecărei străduțe este un mic restaurant cu panini sau pizza, așa că poți sta la un cappuccino sau poți privi de jur- împrejur și te poți bucura de prezent cu un pahar de vin roșu în față. Cel mai bun vin din Italia este făcut tot în Toscana, au podgorii imense și organizează tot felul de evenimente la care poți degusta multe sortimente de vin.

Am ajuns și în Monteriggioni, satul medieval în care locuiesc în prezent aproximativ 50 de oameni. L-am vizitat și în urmă cu 6 ani și mi-a plăcut extrem de mult și atunci. Am oprit în Piazza Roma, am băut un ceai deosebit și am privit seninătatea oamenilor în vârstă și am admirat pasiunea lor pentru frumos. Au câteva magazine cu suveniruri, restaurante şi prăvălii autentic toscane.

Peste noapte am rămas în Siena, la ferma „Il Lavandeto” situată într-o zonă liniștită a Sienei, ușor accesibilă, cufundată în verdele naturii. Cred că atunci când înflorește lavanda este minunat aici pentru că au o grădină imensă și produc ulei, parfumuri, săpunuri și geluri de duș. În Siena am descoperit o piață frumoasă, Piazza del Campo, înconjurată de restaurante și baruri, fel de fel de locuri ofertante în care se mănâncă platouri cu măsline, prosciutto, mortadella. Seara am fost la un restaurant cu pizza napoletană – a fost un deliciu, dar pentru că am stat până târziu, nu am mai prins autobuzul și am preferat să mergem spre casă pe jos. Am făcut în jur de 8000 de pași în mai puțin de o oră și ne-a plăcut foarte mult. În ziua următoare ne-am bucurat de un traseu pe care ni l-a recomandat unul dintre localnici, prin sate. Ne-am oprit acolo unde ne-a plăcut, am încercat să surprindem toate momentele și locurile în fotografii, deși nu am reușit atât cât ne-am fi dorit.

Îmi place să organizez călătoriile, să cumpăr biletele de avion, să vânez oferte, să descopăr locuri deosebite de cazare. Îmi plac emoțiile pe care le simt înainte de a pleca undeva.
Călătoriile ne dau viață, ne fac să visăm, să ne dorim să vedem de fiecare dată altceva.