Se spune că viața oricărui om poate fi oglindită în ceea ce el creează. Dacă creația se referă la tradiții și obiceiuri populare, ea este una foarte valoroasă și trebuie dusă mai departe generațiilor viitoare pentru că ea constituie un patrimoniu valoros.

Florentina Anghel (Manicea după mamă) este dansator și coregraf care își trage originile din Osica noastră. E nepoata lui Costică al lui Rican, fata Tanței, fata cea mare a acesteia. Face parte din ansamblul „Plaiurile Oltului” din Slatina, dar are și o școală de dans popular unde, împreună cu soțul ei Vivi Anghel, pregătesc copii pe care îi învață să danseze și să ducă mai departe tainele dansului popular românesc, nu numai oltenesc, dar și din alte zone ale țării.

Cu Vivi, soțul ei, s-au cunoscut la serviciu, au fost colegi la ansamblul de la Slatina, o perioadă. Mai târziu el și-a schimbat direcția și a urmat o carieră militară. Vivi este din Caracal, se trage dintr-o familie tradițională și respectabilă. Mai are o soră profesoară de limba română la Caracal și o alta actriță și medic stomatolog la Sibiu.

Florentina și Vivi au făcut împreună și Facultatea de Coregrafie la Sibiu. Cursurile de specialitate le făceau împreună cu Ansamblul Folcloric Profesionist‚ „Cindrelul – Junii Sibiului’’, cea mai veche și cea mai apreciată formație de dansuri populare din România, înființată în urmă cu 80 de ani, de la care au învățat multe taine în ale dansului.

Cum ai ajuns până aici, dragă Florentina?

Mentorii mei au fost Iliuță Brăileanu și Costică Bălărău  pe care i-am cunoscut când aveam 17 ani și care mi-au propus să vin în echipa de dansuri populare a Consiliului Județean Olt, unde director era marele coregraf oltean, Nichita Dragomira.  Au spus că am talent și că e păcat să-l irosesc. De la ei învățat enorm de multe elemente coregrafice din toate zonele geografice ale României, am învățat să fac echipă bună cu colegii mei, să împărțim bune și rele, succese și eșecuri. Am învățat toate stilurile de dans popular. Pentru mine, tot ce promovează datinile și obiceiurile populare sunt minuni. Folclorul reprezintă viața mea. Bucuria și satisfacția. Am trăit momente înălțătoare de foarte multe ori și îmi place să transmit, prin dans, energie pozitivă, să bucur lumea cu tot ceea ce fac. Eu am terminat și Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și simt că trebuie să transmit tot ceea ce e pozitiv în mine și altor oameni. Și îmi plac oamenii, îi iubesc.

Cum ai început să dansezi?

Provin dintr-o familie simplă, în care mentalitatea era cea clasică: să mergi la școală, să înveți bine și să faci o facultate bună ca să poți avea un serviciu normal, plătit bine. Am crescut fără o situație financiară bună, mama a muncit ani mulți în Spania ca să ne ofere ceva mai bun mie și fratelui meu mai mic, dar uitându-mă în urmă, cred că a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Datorită acestei situații, am învățat cele mai importante lecții din viața mea și anume că fericirea stă în lucrurile simple și că dacă îți dorești cu adevărat un lucru și ești dispus să muncești pentru el, o să se întâmple cu siguranță. Și la liceu fiind, m-am alăturat ansamblului școlii de unde mai târziu cu un an am fost aleasă în cadrul Ansamblului Profesionist Plaiurile Oltului, ansamblul Consiliului Județean Olt unde am rămas până astăzi.

Ce simți când dansezi?

E foarte greu de pus în cuvinte sentimentul pe care îl simt atunci când dansez. Trăiesc momente fabuloase! În primul rând, faptul că pot să-mi exprim fiecare stare și fiecare parte din mine vibrează atunci când dansez. Doar făcând asta, simt că am puterea să inspir și alți oameni și poate să aduc zâmbetul pe buzele multora dintre ei. Este un sentiment inexplicabil. Dansul m-a introdus într-o lume total diferită de cea pe care o cunoaște majoritatea oamenilor. Mi-a oferit oportunitatea să cunosc și să colaborez cu niște oameni excepționali, să mă dezvolt armonios, să devin mai încrezătoare, să călătoresc în toată lumea și, mai mult decât atât, să nu simt nici o zi din viața mea că merg la muncă. Mă simt plătită pentru pasiunea mea, și asta este idealul meu  în viață. În plus, dansul îmi oferă un stil de viață sănătos și benefic pentru viață, mă ajută să călătoresc și să învăț permanent, să cunosc oameni la fel de pasionați care mă ajută și mă inspiră totodată.

Am ajuns acolo unde îmi doream eu, să aud despre călătorii. Bănuiesc că împreună cu colegii sau cu copiii pe care îi pregătești ai mers în multe țări la festivaluri de dans popular. Îmi poți enumera câteva?

Da, am participat la foarte multe concursuri naționale și internaționale. De la toate am avut ceva de învățat și de dăruit. La multe am câștigat premii, la altele doar diploma de participare. Voi enumera câteva:

Diplomă de excelență pentru participarea la Sărbătoare Pâinii Scornicești, ediția a XXIX-a;

Premiul al III-lea la Festivalul  Concurs Național de Folclor „Cânt și Joc la Breaza”;

Premiul I la Festivalul Național  „Voci de aur” – de la Craiova;

Festivalul Internațional „Step and Rytms” –  Stavros, Grecia;

Festivalul Internațional de dans popular – Ohrid, Macedonia;

Festivalul Internațional de dans popular – Çanakkale, Turcia;

Festivalul Concurs de jocuri populare, tradițional „Alexandru Drăghici”, ediția a  V-a, Osica de Sus;

Care este ținuta dansatorilor?

 La ținută eu țin enorm de mult și colegii și elevii mei știu asta. Când dansezi te uiți în față, capul sus, zâmbetul pe buze, pentru că un dansator îți dă viață, îți transmite stare de bine. Spectatorii nu se uită doar la picioarele tale, se uită și la corp și la costume, la curățenia lor. Dacă nu ai asta nu ai nimic. Am învățat că un țăran când dansează, dansează de bucurie nu de supărare.

Ce înseamnă pentru tine un dans reușit?

Un dans reușit este un dans care a impresionat publicul, l-a făcut să vină alături de noi cu energia, zâmbetul, aplauzele și, bineînțeles, să danseze cu noi. Țelul meu este ca atunci când dansez să transmit ceva și, o stare de bine cuiva, indiferent cine este. În general, îmi place să transmit energie pozitivă și să bucur lumea de arta frumoasă prin care pot să trăiesc.

Ce vârstă au și din ce medii provin copiii pe care voi îi aveți la școala voastră de dans?

Copiii au vârste cuprinse între 5 și 18 ani. Cei care au acum 18 ani au venit atunci când aveau 5, 6, sau 7 ani. Acum avem  8 ani de când suntem împreună. E foarte greu când sunt începători, dar reușim cu pași mici să facem din ei talente.

Pentru pasionații de dans care nu au curajul să calce într-o sală de dans fiindcă au senzația că nu sunt suficient de buni, ce le spui ca să le dai impulsul să-și urmeze visul?

Nimeni nu este bun în prima fază. Și asta este valabil nu numai în dans, ci în orice domeniu. Și nimeni nu se naște învățat. Este important să încerci și dacă ești cu adevărat pasionat de un lucru, este imposibil să nu reușești. Arta este pentru toată lumea și este dovedit științific faptul că dansul este un reflex cu care toți ne naștem, deci talentul există deja în fiecare dintre noi. În plus, comunitatea de dansatori este un mediu unde ești acceptat foarte ușor, în special atunci când ești cu adevărat pasionat. Un lucru pe care îl menționez oricui este că oricine poate să danseze dacă își dorește cu adevărat!

Nu știu când a trecut timpul cât noi două am stat de vorbă dar, ne-a atenționat băiețelul Florentinei, Nectarie-Dominic că am stat prea mult timp. Îi este permanent dor de mama lui, că abia o vede seara și la sfârșit de săptămână. Are numai 4 ani și e rodul iubirii Florentinei și al lui Vivi. Și l-au dorit mult și într-o zi bunul Dumnezeu a avut grijă să li-l dăruiască. Vivi a fost mult timp cu serviciul la București, a suferit că o parte din cele mai frumoase momente ce trebuiau trăite alături de copil erau irosite cu drumuri și nu-i era de-ajuns niciodată timpul petrecut cu el. Acum a reușit să se transfere la Caracal și viața lor s-a schimbat total. Toți trei arată ca un tablou desprins din cele mai frumoase povești. Vivi îmi spune că dacă el ar putea să schimbe ceva în țara asta, i-ar obliga pe toți părinții să-și învețe copiii despre tradițiile acestui popor și o parte din dansurile populare care vin din vremuri străvechi. Și le-ar spune că poporul acesta, cu toate greutățile peste care a trecut nu și-a pierdut limba, iubirea de țară, tradițiile, doina și hora.

Noi dansăm și la nunți, și la tot felul de evenimente, avem o echipă formată din 3 perechi de dansatori și suntem destul de solicitați. Eu sper ca și în felul acesta să inspirăm oameni, spune Vivi. Îmi arată o mulțime de poze pe care le-a făcut de-a lungul timpului și care sunt o încântare să le privești. Din ele, eu voi atașa câteva la articol.

În speranța că tinerii din țara asta mai au multe de spus și de făcut, plec cu inima plină de bucurie că încă o generație va duce mai departe tradiția dansului popular românesc, pe piedestalul înalt al culturii mondiale.