(Fragmente din scenariul literar – muzical – coregrafic dedicat aniversării a 500 de ani de atestare documentară a comunei Osica de Sus)

Venim la prag de sat, la prag de vreme,

Ca zările nuntite cu vultani,

S-aducem din vestiri de grâu şi steme

Un cânt voinic de 500 de ani.

Venim la prag de dor, la prag de vise,

Ca mierea lunii cursă peste brazi,

S-aducem rod de fapte necuprinse

La sărbătoarea inimii de azi.

………..

Purtăm cu noi o inimă de soare,

O inimă cu zbor neîntâlnit,

Ce arde în această sărbătoare

Ca pasărea măiastră-n asfinţit.

………..

Purtăm cu noi o vorbă ca o floare,

O floare ca potirul luminos,

Ce creşte în această sărbătoare

Ca Mioriţa-n fluierul de os.

De la porţi de faptă,

De la porţi de sori,

Noi venim cu cântec,

Noi venim cu flori,

Cu arcuş de iarbă,

Cu arcuş de brazi

Pentru sărbătoarea inimii de azi.

………..

De la porţi de roade,

De la porţi de cer,

Noi venim cu umăr

Şi cu braţ de fier,

Ca un dans de vulturi

Mari şi năzdrăvani,

Să cinstim ai noştri 500 de ani.

Răsare-n noi, în ziduri şi-n cupole,

Semn de putere şi de infinit,

Legenda fără moarte a lui Manole

Meşter valah, de frumuseţi iubit.

Răsare-n noi prin ploaie şi arşiţă,

Semn de iubire cald, tulburător,

Baciul plecat cu-o laie mioriţă

Prin nemuriri de suflet călător.

Răsare-n noi rodindu-şi înţelesul,

Semn de adevăr nepieritor şi clar,

Privirea în idei a lui Bălcescu

Şi visul lui, în timp, vizionar.

………..

Osica – inima mea,

Pământ cald ca dragostea,

Dacă ar fi să te măsor

Pe paltin nemuritor,

Dacă ar fi să te ridic

La putere de voinic,

Dacă ar fi să-ţi nasc lumini

Din adânc de rădăcini

Să-ţi dau nume arzător,

Nume avânt şi nume dor

Pe frunză verde de pom

Te-aş striga, Osica – OM!

Că de când sunt şi visez

Cu tine ard şi durez.

………..

Ni-e Osica vatră,

Ni-e Osica viaţă,

Osie de lumină

Şi de dimineaţă.

Pentru ea ni-i fruntea

Soră cu tăria,

Soră cu-ndrăzneala

Şi cu omenia.

………..

Ni-e Osica zare

Verde de câmpie,

Cântec de iubire

Şi de veşnicie.

De ea, biruindu-i

Arşiţa, furtuna,

Ne-am legat destinul

Pentru totdeauna.

Radu cel Frumos, întâiul,

Ne-a pus zapis, căpătâiul,

Aşezându-ne-ndrăzneţ

Peste pleoapă de Olteţ.

………..

De aici s-a scris cu soare

Zapis nou de aşezare

Făcând din Osica veche

Vatră fără de pereche.

………..

Venim din codri de puteri, de unde

Un Decebal e-n fiecare ram

Şi-n fiecare iarbă se ascunde

Un domn voinic şi-nfloritor de neam.

Venim din râuri năvălite-n soare,

Din rodnicii de drept şi mândru plai,

Din demnitatea lui Ştefan cel Mare,

Din omenia dârză a lui Mihai

Venim din Putne mari de vitejie,

Din buciumul lui Iancu uriaş,

Din tot ce-a cunoscut această glie

Mai omenesc, mai viu, mai pătimaş!

………..

Şapte vieţi dac-aş trăi

Tot pe tine te-aş iubi

Osica – cântec de foc

Zis din fluieraş de soc,

Osica – cer luminos

Tors pe fluieraş de os,

Între noapte şi-ntre zi

Pe geană de veşnicii!

………..

Şapte vieţi dac-aş trăi

Tot pe tine te-aş slăvi

Osica – cer răsărit

Lângă soare aurit,

Osica – munte înalt

Lângă păsări adunat,

Între zbor şi-ntre tărie

La apă de omenie.

………..

De aceea te iubesc şi te slăvesc,

Că-n vatra ta străveche şi fierbinte

Stă tot ce e etern şi românesc,

Tot ce ne duce viaţa înainte!

………..

De aceea te iubesc şi te slăvesc,

Că-n tine creşte, arde şi palpită

Nemuritorul suflet românesc,

Coloană de iubire, infinită!

NOTĂ: Pe marginea textelor am găsit trecute numele sau prenumele foştilor elevi recitatori, astăzi persoane mature: Polizu Fila, Popescu Dana, Oftea, Sabie, Magdalena, Corina, Dănănău Fl. Calotă C., Cernea C-tin, Aldea, Saca, Sulger, Strinu, Gubendreanu Cezar, Jugaru, Pîrşcoveanu, Olguţa Stănescu, Băluţă, Ciotor, Cristina.

Pentru că revista apare în perioada sărbătorilor de iarnă, urez „La mulţi ani!” celor mai sus menţionaţi şi celor care citesc aceste rânduri. Pentru cei plecaţi dintre noi, „Odihnă veşnică!”.

Profesor coordonator,
Virginia (Dascălița) Lăpădatu