Numite și răceli, virozele respiratorii afectează mai ales în sezonul rece un număr mare de persoane, dar mai ales copiii și bătrânii, adică grupele de vârste cu risc mare de îmbolnăvire.

În realitate nu frigul generează răceala, însă creează condiții propice pentru apariția ei și ne face vulnerabili. Virozele respiratorii sunt determinate de niște microorganisme numite viruși.
Cercetătorii au demonstrat că există nu mai puțin de 200 viruși care ne provoacă răceala. Din acest grup fac parte: rinovirușii, adenovirușii și ceronavirușii (cei inofensivi). Acești viruși trebuie diferențiați de virușii care determină patologii grave cum sunt virusul hepatitei, și sau acei viruși transferați de la regnul animal: HIV, EBOLA, SARS, MERS iar de curând SARS-COV-2. Medicina trebuie să se recunoască adesea neputincioasă în fața acestor infecții necunoscute.
„Răceala” adevărată începe de obicei cu o jenă în gât, pentru ca după o zi sau două să se declanșeze guturaiul: mai întâi scurgeri fluide, apoi mucozități vâscoase, iar ceva mai târziu tusea uscată, rareori febră, dureri de cap și membre.
După aproximativ o săptămână simptomele dispar, doar tusea poate persista (chiar până la 3 săptămâni).
Desigur răcelile nu se pot compara cu o gripă. Ele se deosebesc în funcție de agentul patogen și mai ales prin gravitatea simptomatologiei.

Gripa debutează fulgerător cu:
– o stare generală de slăbiciune;
– dureri de membre;
– febră, putând să pună în pericol viața bolnavului.

Simptomele răcelii seamănă cu COVID-19. Evoluează mai discret cel puțin în prima fază. Diferența o face tusea uscată asociată uneori cu dificultăți de respirație, ca și pierderea mirosului și gustului. Sunt semne tipice ale infecției cu coronavirus, dar un diagnostic precis se poate pune după efectuarea unui test. Deși nu par să creeze probleme deosebite răcelile n-ar trebui private cu ușurință, căci organismul are nevoie de suficientă odihnă pentru a izbuti să le biruie. Există pericolul ca agentul patogen să atace și alte organe, în cel mai rău caz, mușchiul inimii. Inflamația acestuia poate genera daune de lungă durată.

Tratamentul acestor răceli
Gama preparatelor antivirale este deocamdată destul de restrânsă. În procesul lor natural de replicare virușii suferă mereu noi mutații, ceea ce face ca stabilirea unui protocol de tratament să devină cu atât mai dificilă.
Din fericire avem posibilitatea să ne apărăm de agenții patogeni.
Cele mai simple metode de a-i elimina sunt:

• igiena;
• spălatul mâinilor;
• distanțarea fizică;
• purtarea măștii
• aerisirea spațiilor închise.

Organismul poate deveni imun și prin dezvoltarea de anticorpi după ce a reușit să învingă o boală. Bebelușii primesc anticorpi odată cu laptele matern.
Dispunem și de imunizarea cu vaccin. Pentru un sistem imunitar puternic trebuie să avem somn suficient, să facem mișcare, zincul crește imunitatea organismului.
Relaxarea este importantă deoarece stresul ne face mai vulnerabili la infecții. Pentru a funcționa optim sistemul imunitar are nevoie de nutrienți :
– vitaminele A, B, C și D.
– oligoelementele zinc, fier și seleniu.

Cei ce știu cum să susțină activitatea celulelor imunitare vor beneficia de o sănătate perfectă.

Dr. Flori Mazilescu