Cuvânt înainte la „Sângele iubirii”
Editura MJM, Craiova, 2019
Ce era de așteptat să se întâmple, s-a întâmplat. Neobositul Marius Sebastian Dumitrașcu, elev al Liceului „Ion Gh. Roșca” din comuna sa natală, generează ca în fiecare an un nou eveniment cultural, circumscris aceleiași teme abordate de ani buni și anume CINSTIREA MEMORIEI EROILOR LOCALI, căzuți pe câmpurile de luptă în timpul celor două războaie mondiale. Cartea sa intitulată SÂNGELE IUBIRII ridică pe un plan superior strădania de primenire a sentimentelor noastre de mândrie și recunoștință față de aceștia. Prin eforturi susținute, Marius a abordat tematica eroilor în toată complexitatea ei, mergând din casă în casă, adunând documente, fotografii, scrisori și în mod deosebit purtând discuții cu veteranii de război și cu urmașii acestora, străduindu-se să realizeze, cât mai complet cu putință, tabloul suferințelor generate de cele două apocaliptice confruntări armate.
Interesul și sensibilitatea pentru aducerea în lumina neuitării a acelor drame cutremurătoare i-au fost cultivate în familie, biserică și școală, instituții care l-au înnobilat, educându-l în spiritul dragostei de Dumnezeu, de oameni și de adevăr. Ceea ce îl deosebește pe acest adolescent de noi, ceilalți, este faptul că el a probat aceste însușiri încă din fragedă pruncie într-o manieră atât de naturală de parcă s-ar fi născut cu ele.
În zbuciumul lui neîntrerupt a răscolit hrisoavele bisericii în care a fost botezat, a inventariat în cimitirul communal (în premieră) toate locurile de veci ale celor căzuți în luptă, iar de ziua națională a României, împreună cu grupul său PICĂTURI DE IUBIRE PENTRU LOCALITATEA MEA a împodobit crucile eroilor cu panglică tricoloră și au depus, din banii lor, coroane de flori la Monumentul Eroilor.
Prezența sa plină de acțiune în spațiul public cultural și spiritual al cetății i-a conferit o notorietate inconfundabilă, respectul și admirația tuturor categoriilor de vârstă, fără să îi afecteze modestia și febrilitatea căutărilor sale. Dovada cea mai clară a acestei stări o constituie astăzi apariția, în premieră locală, a unei lucrări de suflet intitulată sugestiv SÂNGELE IUBIRII.
Lucrarea emană dragostea și prețuirea pentru cei care prin jertfa lor au păstrat ființa acestui neam, i-au asigurat libertatea și respectul celorlalte națiuni. Autorul îmbină în mod inspirit contextul istoric general cu frământările și faptele personajelor sale, aduce în scenă instituții și personalități de prim rang din viața comunității: primar, șef de post, învățător, preot, fără de care propășirea era de neconceput
Motivația profundă a căutărilor sale este una sufletească, și anume întregirea familiei din care provine, căci fără acei străbuni ea nu are identitatea și noblețea căpătate prin faptelor lor eroice, din care s-au plămădit sentimentele noastre patriotice.
Marius a distribuit judicios lumina asupra personajelor sale astfel încât să scoată în evidență profilul fiecăruia. CONSTANTIN, eroul principal, este mai încărcat decât ION, tatăl său (și el tot erou), dar nu atât de motivat ca fratele său, GHEORGHE. ANA, care reflectă imaginea dramatismului total, soție și mamă de eroi, adună pe umerii săi toate nenorocirile familiei, de la soț, copii și nepoți, ducându-le cu ea în mormânt, parcă încercând să oprească destinul tragic al familiei.
Privind retrospectiv SÂNGELE IUBIRII, nu pot fi ocolite adevăruri cutremurătoare care au marcat profund și definitiv viața unor generații, numite pe bună dreptate GENERAȚII DE SACRIFICIU: orfanii Primului Război Mondial care au fost carnea de tun în cel de-al doilea, cohorte de văduve în spinarea cărora stăteau agățați fără speranță șirul de copii, meritând cu prisosință un monument al durerii repetate până la moarte.
Atât primul război cât și cel de al doilea au luat vamă din toate straturile societății românești, dar cu prisosință din al țărănimii, care în toate confruntările a furnizat materialul uman de sacrificiu prin care s-au obținut INDEPENDENȚA, UNIREA și recuperarea teritoriilor smulse din trupul țării prin dictate și înțelegeri samavolnice.
Cartea de față, înainte de toate, este o poveste de suflet, cu personaje și drame reale. Ea se detașează de alte lucrări asemănătoare prin vârsta autorului care și-a marcat majoratul printr-o spovedanie care îi luminează neamul și aduce mângâiere străbunilor săi. Mai presus de toate ea este un model și un îndemn pentru prețuirea celor care prin jertfa lor au asigurat continuitatea neamului românesc pe aceste meleaguri.
Comandor aviație în retragere,
ION SURDU