Ziua Naţională a României nu poate fi trecută cu vederea indiferent de vremuri şi de starea vremii. De aceea cu mic, cu mare, locuitori ai comunei, autorităţile locale şi o parte dintre membrii Asociaţiei culturale „Pro Memoria” au răspuns şi astăzi prezent la manifestările desfăşurate în parcul Monumentului Eroilor.

Au fost depuse coroane de flori din partea Primăriei, a Consiliului Local Osica de Sus, a organizaţiei locale a PSD şi a Asociaţiei culturale „Pro Memoria”.

Doamna Olga Văduva, împreună cu copiii pe care îi pregăteşte, au prezentat un moment emoţionant cu un repertoriu de cântece patriotice.

Au rostit alocuţiuni:

Dl. Cezar FILIP – primarul comunei Osica de Sus

… Dacă astăzi ne numim români şi trăim în România este, fără nicio îndoială meritul strămoşilor noştri, fără a căror jertfă acest vis nu ar fi fost posibil.

… 1 Decembrie este, înainte de toate, solidaritate. Este ziua în care sărbătorim ceea ce ne uneşte ca popor, dovedind astfel că avem puterea de a da deoparte ceea ce ne-ar putea dezbina. Este ziua în care suntem chemaţi să arătăm că avem înţelepciunea de a alege bucurie unei zile de sărbătoare şi nu patimă sau resentimente, ziua în care putem arăta că preţuim istoria, că împărtăşim toţi aceleaşi valori naţionale şi că avem toţi aceeaşi dorinţă: binele acestei ţări.

Dl. Marius – Sebastian DUMITRAŞCU – student la Facultatea de Istorie din Timişoara, membru al Asociaţiei culturale „Pro Memoria”

… Îți mulţumesc Românie că m-am născut dintr-un neam de țărani și am putut să îți simt țărâna mergând în tălpile goale pe strada copilăriei mele! Că am putut să îți miros florile și iarba islazului și să mă scald în râurile tale!

Îți mulțumesc Românie, că am avut onoarea să am în spatele meu oameni care să îmi insufle iubirea de tine și o simt odată cu trecerea timpului tot mai mult! Că am ales să îți slujesc istoria, care nu se vede mai bine decât în cărămizile din zidurile bisericilor și nu se aude mai frumos decât în cantece de clopot!

Îți mulțumesc,Doamne că m-am născut român și am putut sa mă închin ție in biserica atât de iubită de străbunii mei si că ai apărat acest pământ și acest neam atâtea mii de ani și încă mai poți!

Îți reproșez ție, popor român pentru multa ta indiferență, pentru falsul patriotism și alegerea ta de a părăsi această țară în loc să o ajuți să înflorească!

Frumoasa și trista mea Romania, aș vrea să îți mai spun un mic secret: nici nu ai idee cat de mult te pot iubi!

Să dea Dumnezeu zile multe și frumoase acestui popor, să reușim într-un final sa ne deșteptăm și să iubim sincer ceea ce el a lăsat pentru noi!

Dl. Dumitru STANCA – preşedintele Asociaţiei Culturale „Pro Memoria”, colonel în rezervă

Fragmente din discursul lui Iuliu Maniu în plenul Adunării Naționale, prin care motivează proiectul de rezoluție al Unirii, citit anterior de Vasile Goldiș

…. Noi, Onorată Adunare Națională, azi suntem ca orbul nenorocit care ani de-a rândul nu a zărit cu ochii lui lumina soarelui și deodată i se desprind ochii închiși pentru a primi razele dătătoare de viață ale eternei lumi.

… Fiii poporului nostru au trăit până acum ca orbii în întunericul negru, lipsit de orice mângâiere, și azi, prin o bunăvoința dumnezeiască și prin vrednicia proprie li s-au deschis vederea ochilor și au văzut lumina sfântă a dreptății și a libertății popoarelor.

Înainte de orice, inspirați de această lumină, am aduce hotărârile noastre, trebuie întâi să ne închinăm cu smerenie în fața acelora, care au făcut să putem străbate întunerecul întărit de veacuri și să ne plecăm genunchii în fața sutelor de mii de frați vitregi, care prin suferințele lor îngrozitoare au despicat norii grei, ce închideau dinaintea noastră razele luminei: înaintea scumpilor noștri frați, neînvinșii soldați ai armatei române.

…. Istoria ne-a învățat să credem în adevărul cuvintelor, că n-ai să aștepți nimic de la împărați străini, nici de la fiii altor neamuri. Bine poți să aștepți singur numai de la propriile tale puteri.

… Noi nu ne putem închipui viața mai departe fără a fi împreună cu întreg neamul românesc și mai bine voim moartea, decât o viață de sclav umilit, despărțit de frații săi.

… Să trecem însă cu vederea, că în calea împlinirii idealului nostru nu dăm numai de prieteni, ci și de dușmani, cari, mânați de interesul lor rău priceput, se vor sili cu siguranță să împiedice înfăptuirea hotărârii noastre.

… Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe care le-am vărsat noi atâtea veacuri, și nu voim să sugem puterea nimănui așa, cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul. Noi ne încredem în trăinicia noastră și în vrednicia proprie și nu vrem să istovim forțele altora.

… Să nu uităm că dacă azi suntem în situația de a ne spune liber cuvântul și de a ne pronunța neîmpiedicați dorința sufletului nostru, avem să mulțumim armatelor victorioase ale puterilor aliate și diplomației strălucite ale acestora puteri.