„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii; şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel se sus, Doamne, slavă Ție”.

Sfintele sărbători ale Naşterii Domnului, an de an sunt aşteptate de către toţi creştinii, cu o aleasă bucurie. Acestea sunt sărbătorile bucuriei şi speranţei, sărbătorile în care noi, creştinii, preamărim NAŞTEREA FIULUI LUI DUMNEZEU. Copiii noştri se pregătesc şi în acest an să-L preamărească pe Iisus Hristos prin colindele străbune, pe care le-am moştenit de la tata, de la mama noastră, de la moşii şi strămoşii noştri.

Prin aceste colinde, creştinii alungă pustiul din casa noastră şi din toată lumea. Colindele alungă pustiul de pe acest pământ sfânt, creat de Dumnezeu, peste care Dumnezeu este stăpân. Şi în anul acesta, noi, creştinii, ne vom îmbrăca în haină nouă, curăţindu-ne sufletul, inima, gândurile şi conştiinţa de toate păcatele ce aduc răul în lume. Ne adunăm toţi, cei care credem în Iisus Hristos în faţa sfintelor altare, de unde primim dumnezeiesc Har şi Dar: însuşi Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos. Mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos reprezintă cea dintâi faptă care ne va apăra în anul următor de întunericul ce se abate peste lume din toate părţile, inclusiv peste ţara noastră.

Avem o ţară care a fost până acum curată, cu bătrâni înţelepţi şi evlavioşi, cu bărbaţi drepţi şi cu sufletele curate, cu tineri sănătoşi la suflet şi la trup. Este necesar să ne reculegem şi să ne pregătim să fim tari în credinţă, puternici în dragoste de Dumnezeu şi cu mare speranţă într-un viitor bun. Pe acestea trebuie să le căutăm şi să le cerem mereu de la Dumnezeu!

Naşterea Domnului este sărbătoarea omeniei şi a bucuriei lor, noi fiii Bisericii lui Hristos ne bucurăm de Naşterea Domnului cum s-au bucurat păstorii din Betleem atunci când Îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi! Căci iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.

Noi, creştinii ne bucurăm şi acum, aşa cum s-au bucurat toţi îngerii din cer la naşterea lui Iisus în Betleem, când s-au deschis cerurile şi au început să coboare pe pământ cetele îngereşti cântând, aşa cum ne spune Sfânta Scriptură, că „deodată s-a văzut împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Lc.2, 13 – 14).

Ne bucurăm cum s-a bucurat bătrânul Iosif, ocrotitorul Fecioarei Maria, pentru că pe el l-a anunţat un înger, spunându-i: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zîmislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor”.

La naşterea lui Iisus s-a bucurat mai ales Mama lui Iisus. Pentru că ea, Fecioara Maria, a văzut împlinit Cuvântul lui Dumnezeu, care la început i-a promis lui Adam că va trimite pentru neamul lui un Mântuitor, care-i va elibera tot neamul din iad şi va deschide Raiul pentru tot neamul omenesc, dacă acesta va asculta şi va fi credincios faţă de Iisus Hristos.

La naşterea Domnului s-a bucurat Maica lui Iisus şi pentru că a văzut împlinindu-se cuvântul Arhanghelului Gavril, care i-a spus la Bunavestire „nu te teme Maria”. Aşadar, încredinţându-se Maria că îngerul i-a adus vestea, se bucura că s-au împlinit toate profeţiile prin ea. Iar bucurie fecioarei Maria era ca o cântare dumnezeiască, pentru că a fost aleasă Mireasa Duhului Sfânt. De aceea, Fecioara Maria a strigat: „Măreşte suflete al meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu” (Lc. 1, 46 – 47).

Bucuria Maicii Domnului, pe care a trăit-o când s-a născut Iisus, s-a transmis la toate neamurile şi la toate mamele de pe pământ, care nasc copii şi care, prin Botez, devin fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Raiului, pe care l-au pierdut Adam şi Eva. Fiecare mamă care naşte un copil, naşte un moştenitor al Împărăţiei lui Dumnezeu, de aceea Naşterea Domnului este sărbătoarea tuturor mamelor din lume.

Este sărbătoarea cea mai mare a familiei, pe care Dumnezeu a întremeiat-o în Rai. Fiecare familie este un colţ de rai, mai minunat şi mai luminat decât Raiul pe care Adam şi Eva l-au pierdut.

Tata şi mama, bărbatul şi femeia crea zămislesc şi cresc copii, realizează cea mai sacră lucrare a lui Dumnezeu. Pentru că familia nu lasă să pustiască pământul prin zămislirea şi creşterea de copii. Toţi copiii şi toţi tinerii sunt ca nişte îngeri miraculoşi. Copiii şi tinerii sunt o speranţă, o sfântă speranţă de care se bucură şi Dumnezeu.

O casă cu copii, cu tineri, cu tată şi mamă credincioşi şi sănătoşi, cu părinţi evlavioşi şi iubitori de biserică şi sărbători, este o casă fericită, este o familie respectată şi iubită de toată comunitatea. Asemenea familii frumoase, avem realizate în toate păturile sociale, din cele mai înalte şi până la cele mai modeste. Toate aceste familii se realizează dacă au o credinţă sănătoasă, dacă este cunoscut şi ascultat Iisus Hristos – cel mai bun Mentor, Dascăl şi Îndrumător al nostru, al tuturor. Cea mai bună şcoală este Biserica. De şcoală şi de Biserică este nevoie în familie şi în timpurile actuale. O familie care dispreţuieşte şcoala şi Biserica este o familie nefericită, dezorientată şi neîmplinită.

Colindele sunt un dar pentru noi, pentru creştinii din ţara aceasta, care nu pot fi umbrite de nimic. Copiii şi tinerii, bărbaţii şi femeile, credincioşi şi mai puţin credincioşi, cu toţii aşteptăm Crăciunul, pentru că Naşterea Domnului împrospătează şi întinereşte viaţa tuturor.

Taina şi frumuseţea acestei sărbători izvorăsc din dumnezeirea lui Iisus Hristos în care credem şi pe care îl mărturisim cu credinţă, că este Fiul lui Dumnezeu, care dă un sens şi un scop vieţii noastre omeneşti.