La începutul acestei toamne a fost chemat la ceruri  sergentul NICOLAE  TOMA (Nicu lui Baciu), ultimul veteran de război din comuna Osica de Sus, cel căruia soarta i-a rezervat rolul de a fi cel mai longeviv reprezentant al unei generații care a cunoscut din plin ororile celei de a doua conflagrații mondiale. Participarea sa, la acest război, este una de referință prin faptul că a fost cu arma în mână de la declanșarea conflictului și până la încheierea lui, a luptat în Est unde fost decorat cu Virtutea Militară clasa a II a, în țară unde a fost rănit și în Vest unde a fost luat prizonier,  și tot acolo a primit vestea PĂCII.
Tot acest parcurs,de la est la vest, l-a făcut prin luptă, iar revenirea în țară a facut-o pe jos și urmată de câteva luni bune de seviciu militar.Peste dramele trăite zi de zi pe front s-au suprapus cu brutalitate și cele de acasă. Astfel, pe front fiind, i-a decedat soția după nașterea primului copil, moment pe care l-a relatat cutremurător de concis ,,am venit după front, am îngropat soția, am dus copilul la socrii, am încuiat ușa și am plecat iar pe front.”
A reușit în cei patru ani de război să își stăpânească emoțiile în fața mortii, care îi vizita aproape zilnic și încerca să îi încurajeze și pe cei din jurul său. În același pluton cu el mai era un osicean pe numele său Marcu, cel  care din prima zi de luptă repeta, fără întrerupere,că lui nu îi mai este dat să se întoarcă acasă. Chiar în acea zi un glonț ucigaș i-a curmat viața. Cei din jurul lui au învățat că teama de moarte te scoate în fața glonțului inamic.
Această lecție și multe altele, primite pe parcurs, l-au însoțit până în Cehoslovacia unde, în ultima parte a războiului, a căzut prizonier, gustând din plin și umilințele noului său statut.
Întors acasă și-a refăcut familia și a început un nou război cu sărăcia, ce bântuia toate satele românești,pe care, după ani de muncă, plini de greutăți și sacrificii, a reușit să-l câstige. Bunăstarea și-a construit-o, dovedind un excepțional spirit organizatoric, gospodăresc și mai ales cumpătare în viața de zi cu zi.
Această ultimă trăsătură evidențiată i-a asigurat o sănătate deplină până la vârsta de 95 ani și o înfățișare fizică de adevărat portdrapel.
Sergentul Nicolae Toma a fost pentru noi ultima dovadă vie a acelei generații care a trecut prin cel mai devastator foc al istoriei – războiul.
DUMNEZEU SĂ-L ODIHNESCĂ !

Cdr. av. rtr. Ion Surdu

http://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2017/07/Untitled-1-1.jpghttp://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2017/07/Untitled-1-1-150x150.jpgRevista „Rădăcini”IN MEMORIAMveterani de războiLa începutul acestei toamne a fost chemat la ceruri  sergentul NICOLAE  TOMA (Nicu lui Baciu), ultimul veteran de război din comuna Osica de Sus, cel căruia soarta i-a rezervat rolul de a fi cel mai longeviv reprezentant al unei generații care a cunoscut din plin ororile celei de a...Osica de Sus