Constantin Tutelcă

Osica este localitatea unde m-am născut la un an și câteva luni de la încetarea celui de-al Doilea Război Mondial,într-o familie modestă,dar cu dorința de a munci,de a progresa pentru a ne asigura condiții materiale în vederea depășirii realității sociale preexistente.
Copilăria nu mi-a oferit totul pe tavă. Condițiile sociale și urmările secetei din anii 1947-1948, apoi măsurile impuse de armata de ocupație care dorea să-și recupereze pagubele de război într-un timp cât mai scurt, ne-au privat de multe.
După război, economia țării era la pământ,inflația ajunsese la cifre inimaginabile,fapt ce a impus ca organele administrative ale statului să facă prima Reformă Monetară în anul 1947,în mod direct și rapid ,fără o avertizare prealabilă a populației și fără posibilitatea de a se depăși suma impusă de autorități.
Denominarea s-a făcut 1 la 20.000 de lei vechi în condițiile în care existau în piețe bancnote de 5 000 000 de lei.Această reformă monetară a avut efecte economice dezastruoase asupra întregii populații,oamenii pierzând în totalitate economiile făcute în timp.Trebuie subliniat faptul că localitatea noastră deținea puțin teren agricol,în parte slab productiv,insuficient pentru a asigura locuitorilor un trai decent din producția agricolă.
Așezarea geografică,dezvoltarea rețelelor de transport rutier și feroviar,înființarea Depozitului de Fermentare a Tutunului încă din anii 1885-1890 au condus la cuprinderea unui număr foarte mare de femei și bărbați în sfera muncii salarizate.
Hărnicia și ideile progresiste ale osicenilor au atras numeroși intelectuali care au contribuit la creșterea interesului localnicilor pentru școală,dezvoltare și emancipare.
Prin Decretul 84 din 3 martie 1949 s-a hotărât reorganizarea agriculturii prin înființarea de Gospodării Agricole de Stat și Gospodării Agricole Colective.Măsura luată nu a fost primită cu ochi buni de țărani care considerau că vor fi deposedați de micile proprietăți pe care le dețineau.
Acolo unde s-a reușit înființarea rezultatele obținute nu au fost pe măsura așteptărilor,atât din lipsa mijloacelor mecanizate de producție , a cadrelor de specialitate,cât și a resurselor bănești alocate pentru funcționarea noilor structuri.
În comună a început campania de obligare a cetățenilor să se înscrie în GAC șantajându-i și amenințându-i că vor fi dați afară din unitățile la care erau salariați.
Ca urmare prin anul 1955 s-a înființat o întovărășire agricolă”Octombrie Roșu” care cuprindea o mare parte din salariați deținători de terenuri agricole.
Pe de altă parte,organele de propagandă ale partidului și-au intensificat munca pentru stimularea cetățenilor să se înscrie în gospodăriile agricole colective și au început instalarea de mijloace de comunicare prin stații de radioficare.
Tatăl meu, Gorică Tutelcă, deputat și vicepreședinte al Sfatului Popular Osica de Sus cu eforturi mari, a reușit să obțină fondurile necesare pentru radioficarea comunei.
Investiția s-a făcut prin Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor.S-a făcut proiectul de specialiști și a început pichetarea și crearea rețelelor de distribuție în comună.Sediul administrativ al stației de radioficare a fost stabilit într-o casă naționalizată de pe linia mare la familia Georgescu,iar uzina electrică ce deservea stația s-a amplasat în curtea Grajdului comunal.
Ca să existe și bază materială pentru etapa următoare -electrificarea comunei-conducerea localității ,oameni progresiști din acea vreme,au hotărât ca stâlpii de telegraf care din standardele proiectului de telecomunicații trebuiau să fie de 5m să fie achiziționați la lungimea de 7m. Un artificiu foarte important pentru obținerea aprobărilor de redistribuire de la uzinele electrice existente a motoarelor termice pentru producerea energiei electrice. Apreciez și subliniez faptul că întreaga populație a comunei noastre l-a susținut pe tatăl meu în toate aceste demersuri, participând voluntar la plantarea stâlpilor.
Stația de radioficare s-a dat în funcțiune prin anii 1956,funcționând dimineața și seara,înființându—se și un mic studio unde se luau interviuri,se prezentau realizările comunei și se transmiteau programele artistice ale elevilor.
Datorită dezvoltării industriei și a circulației feroviare nodul de cale ferată Piatra-Olt s-a dezvoltat foarte mult. Uzina electrică existentă în cadrul Depoului era depășită tehnic faptic ce a determinat modernizarea acesteia cu motoare de mare putere și trecere pe producție de curent alternativ.
În acest sens s-a disponibilizat un motor Diesel cu generator de curent continuu de 100 cp, dar acesta necesita reparații capitale,fapt ce a determinat conducerea depoului să-l propună pentru casare și predare la fier vechi.
Cunoscând problemele apărute la acest motor, conducerea comunei Osica a solicitat Depoului să expertizeze și să propună specialiștilor începerea reparațiilor capitale.Paralel au început și demersurile pentru obținerea aprobărilor de scoatere a acestuia din patrimoniul CFR Piatra-Olt și predarea lui patrimoniului comunei Osica de Sus.
Împreună cu președintele Sfatului Popular de atunci, Hamus, au început demersurile pentru proiectarea și consolidarea grajdului comunal în vederea amenajării uzinei electrice.
S-a constituit un colectiv de cetățeni care să urmărească lucrările alături de tatăl meu, iar în ziua de bâlci au început lucrările de turnare a fundației Uzinei la care s-au alăturat cu entuziasm o mulțime de tineri,angajați ai Depoului CFR Piatra,care au renunțat la câteva ore de distracție și chef pentru a face ”ceva” măreț pentru viitor, pentru Osica de Sus.
A început montajul motorului pe noul amplasament executat de Costică Polizu și un mecanic pensionar de la Uzina Electrică din Caracal ”Nea Costică”, ajutați permanent și de mecanici din cadrul Uzinei CFR Piatra-Olt.
Pentru rețeaua electrică s-au obținut aprobări de redistribuire a funiilor de aluminiu din organizările de șantier de la Hidrocentrala Bicaz.
Lucrările de montaj și construcția rețelelor de distribuție a durat aproape 4 luni.
Prima rețea pusă sub tensiune a fost pe Linia Mare alimentând stația de radioficare, cinematograful,primăria și Școala Generală de 7 ani din Vale.
Uzina a funcționat cu această dotare in jur de 3 ani.Consumul de energie fiind din ce în ce mai mare a fost necesară demararea etapei a doua de modernizare prin achiziția prin transfer a unui motor de 180 cp cu generator pe circuit alternativ,modernizându-se implicit și rețeaua de distribuție.
Prin trecerea la producția de curent alternativ s-au creat premizele racordării comunei la Sistemul Energetic Național,iar în anul 1964 au obținut aprobare pentru racordare la Sistemul Energetic Național.Pentru electrificare comuna Osica nu a plătit nici un leu.
Rememorând munca depusă de înaintașii noștri, abnegația și dăruirea pentru dezvoltarea localității, rezultatele obținute cu sacrificii mă fac să mă gândesc cum am putut noi după anul 1990 să distrugem tot ceea ce a fost bun,și să înstrăinăm pământul pentru care străbunii noștri au plătit cu sânge și privare de libertate?
Oare cinstea,munca,patriotismul nu mai sunt valori care să ne caracterizeze?
Oare nu mai suntem în stare să ne asigurăm hrana necesară când știm că în comună se produceau și din comună plecau zeci de vagoane de legume,fructe și cereale în toată Europa?
Din producători ne-am transformat în consumatori captivi?

http://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2019/08/electificare.jpghttp://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2019/08/electificare-150x150.jpgRevista „Rădăcini”FILE DE ISTORIE/ECONOMIE LOCALĂ  Constantin Tutelcă Osica este localitatea unde m-am născut la un an și câteva luni de la încetarea celui de-al Doilea Război Mondial,într-o familie modestă,dar cu dorința de a munci,de a progresa pentru a ne asigura condiții materiale în vederea depășirii realității sociale preexistente. Copilăria nu mi-a oferit totul pe tavă. Condițiile...Osica de Sus