Bătrânii spuneau că atunci când eşti bolnav, când suferi de dor, când ai copilul deochiat sau animalele de pe lângă casă bolnave, mergi la bătrânele din sat să îţi descânte.

Mama și caietul ei

Dacă era mai bine sau mai rău. nu putem şti şi nici nu trebuie. Sigur este că oamenii se vindecau de multe ori de bolile uşoare fără medicamente. Corpul se lupta singur să iasă din necazuri. Şi poate era mai bine.
Deşi trăim în epoca modernă, descântecele au şi în zilele noastre o mare putere de sugestie. Înainte de a merge la medic, omul încearcă şi ultima variantă care-i stă în puteri pentru a-i fi mai bine.
Persoana care descântă trebuie să fie întotdeauna o femeie. Ea trebuie să îndeplinească întregul ritual al descântecului, să facă semnul crucii înainte de a începe descântecul, pentru ca duhurile rele să fie alungate. După fiecare descântec se spune rugăciunea Tatăl Nostru. semn că descântecul are o legătură puternică cu credinţa în Dumnezeu şi cu magia vindecătoare. Şi pentru a fi eficiente, descântecele se repetă de trei ori.
Dacă persoana care descântă începe să caște, descântecul a avut leac.
Niciodată nu se descânta la zile mari. Adică în zile cu sărbători religioase.
Ca să aibă efectul scontat descântecul nu se învaţă ca o poezie, că trebuie „furat” pe cale orală.

Descântec de deochi

Se ia un cărbune stins din vatră şi se pune într-o cană cu apă neîncepută. Se spune descântecul apoi se suflă asupra celui deocheat de trei ori şi se ia apoi o înghiţitură din apa din cană, iar restul se pune la rădăcina unui pom.

Păsărică albă-codalbă
Sari ici, sari colea,
Sari în piatră nestemată.
Cum plesneşte piatra-n patru
Aşa să pleznească şi-n strigoi
Şi-n strigoaică,
Şi-n deochetoroi,
Şi-n deochetoroaică!
De-o fi”PERSOANA” deocheat
de strigoi şi de strigoaică
Să crape-n trei şi-n patru.
Dac-o fi voinic
Să-i crape boaşele,
Să-i curgă pişeţii,
Să-i piară sămânţa!
Dac-o fi de femeie
Să-i curgă laptele la vale,
Să-i moară pruncul de foame!
Dac-o fi de fată mare
Să-i cadă coada pe spinare,
Să-i crească un nap în cap
Să rămână nemăritată!
Dac-o fi de codru,
Codrul să pârlescă
Să rămână „o persoană” luminat, curat
Ca aurul de strecurat,
Ca Maica Precesta ce l-a lăsat.
Leac, Maică, Sfântă Mărie, că descântecul meu
este de la Dumnezeu şi Maica Domnului!

Descântec de gâlci

Se pune într-o ceaşcă mălai şi se ia un pai dintr-o mătură cu care se mestecă mălaiul în timp ce spune descântecul de trei ori.

Rogojină zână
Pe căpătâi bună,
Mălai de mei nesărat ,
Gâlcile lui „o persoană” îndărăt au dat.
Să rămână „o persoană” luminat, curat
Ca aurul de strecurat,
Ca Maica Precesta ce l-a lăsat.
Leac, Maică, Sfântă Mărie, că descântecul meu
este de la Dumnezeu şi Maica Domnului!

Descântec de întâlnit

Tu întâlnitorule,
Tu izbitule
Ieşi de la „o persoană”
Din inimă, de sub inimă,
Din ficaţi, de sub ficaţi,
Din creieri,
Din zgârciul nasului,
Din faţa obrazului,
Să rămână „o persoană” luminat, curat
Ca aurul de strecurat,
Ca Maica Precesta ce l-a lăsat.
Leac, Maică, Sfântă Mărie, că descântecul
meu este de la Dumnezeu şi Maica Domnului!

Descântec de mătrice

Mătrice în limbajul popular însemnă colici.
Descântecul este menit să îndepărteze suferinţa fizică a pruncului şi să grăbească vindecarea.

Mătrice, mătricioară
Ce te plimbi pe ulicioară,
Tu pe mine mă văzuşi,
Capră neagră te făcuşi
Fără cioban te păzâşi.
Acasă te-aduseră
Fără obor te-nchiseră,
Fără cuţit te tăiară,
Fără sare te sărară
Să rămână „o persoană” luminat, curat
Ca aurul de strecurat,
Ca Maica Precesta ce l-a lăsat.
Leac, Maică, Sfântă Mărie, că descântecul meu
este de la Dumnezeu şi Maica Domnului!

Descântec de sănătate

Acest descântec se spune dimineaţa.
Se aduce apă de la fântână într-o oală de pământ şi se înmoaie în ea un buchet de busuioc sfinţit. Se stropeşte cu el şi se face semnul crucii spunând:

Boli necurate, boli spurcate
Mergeţi în pustietate!
La mine să nu veniţi,
Să nu vă lipiţi
De capul meu,
De trupul meu,
De sufletul meu.
Mergeţi în loc depărtat
În pustiul fără viaţă,
În pustiul cel de foc,
În pustiul cel de gheaţă!

Te închini, apoi spui:

Maicii Domnului m-am rugat,
Maica Domnului m-a ascultat
Bolile le-a adunat,
Departe le-a aruncat.
Bolile s-au vindecat
Şi am rămas
Frumos şi sănătos,
Curat şi luminat
Ca aurul de strecurat
Ca Maica Precesta ce m-a lăsat.

Descântec de junghi

Când se îmbolnăvea un copil, femeia care-i descânta îl dezbrăca, spărgea un ou proaspăt, îi scotea doar gălbenușul, pe care îl plimba pe tot trupul copilului şi astfel afla unde este junghiul. Acolo unde gălbenuşul se spărgea, era junghiul. In timp ce-i freca trupul firav, îi spunea şi descântecul, de trei ori.

Tu junghi junghiat,
Tu câine turbat,
Cu fiorile tale, cu fârşelile tale,
Tu junghi junghiat
Cu stânga te-am descântat,
Cu durerile tale, cu fiorile tale
Să te duci
Unde popă nu toacă,
Unde câine nu latră!
Să plecaţi cu cuţitele,
Cu durerile, cu amărăciunile,
De la „o persoană” din inima lui
Unde popă nu citeşte,
Unde fir de iarbă nu creşte.
Să rămână „o persoană” luminat, curat
Ca aurul de strecurat
Ca Maica Precesta ce l-a lăsat.
Leac, Maică, Sfântă Mărie, că descântecul meu
este de la Dumnezeu şi Maica Domnului!

Descântec de Muma Pădurii
sau atunci când copilul se trezeşte speriat din somn.

Tu urâto, tu colţato, tu buzato,
Tu drace, tu drăcoaico,
Ieşi de la „o persoană”
Din somnul lui,
Din troaca lui,
Din scutecele lui!
Cu cuţitul te-oi tăia
Cu sare te-oi săra,
Cu tămâie te-oi tămâia,
De-astă seară pe la „o persoană” n-oi mai da!
Să rămână „o persoană” luminat, curat
Ca aurul de strecurat
Ca Maica Precesta ce l-a lăsat.
Leac, Maică, Sfântă Mărie, că descântecul meu
este de la Dumnezeu şi Maica Domnului!

Descântec de brâncă

Brânca sau „buba neagră” înseamnă cancer.

Brâncă albă,
Brâncă neagră,
Brâncă trandafirie,
Brâncă piersăcie,
Brâncă brâncoi!
Nu sunt brâncă colorată, ci sunt brâncă
băşicată!
Brâncă brâncoi,
Brâncă din mâncare,
Brâncă din sare,
Ieşi cu cuţitele,
Cu fiorile,
Cu amărăturile
Din inima lui „o persoană”
99 de feluri de brânci,
Cu 99 de feluri de cuţite,
Cu 99 de feluri de dureri,
Cu 99 de feluri de amărături!
Brâncă albă,
Brâncă neagră
Ieşită de la „o persoană”
Din inima lui,
Din ficaţii lui!
Brâncă lată,
Brâncă băşicată,
Ieşi de la „o persoană”
Din toate oasele,
Pe vână, pe vână
Pân-oi cobărâ-n ţărână!
Să ieşi din piele
Să cobori din obiele,
Să laşi pe „o pesoană” luminat, curat
Ca aurul de strecurat
Ca Maica Precesta ce l-a lăsat.
Leac, Maică, Sfântă Mărie, că descântecul meu este de la Dumnezeu şi Maica Domnului!

Toate aceste descântece le-am aflat de la mama mea, Ileana Raicea, care le ştia de la mama ei, Lizica lui Păunică, iar aceasta de la soacra ei, Nicoliţa lui Andrăiţă. Restul persoanelor s-au pierdut în negura vremurilor.

Notă: Termenul „o persoană” înlocuieşte prenumele celui descântat.

http://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2019/12/8889600_n.jpghttp://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2019/12/8889600_n-150x150.jpgGabriela IonescuDATINI ŞI TRADIŢIIBătrânii spuneau că atunci când eşti bolnav, când suferi de dor, când ai copilul deochiat sau animalele de pe lângă casă bolnave, mergi la bătrânele din sat să îţi descânte. Dacă era mai bine sau mai rău. nu putem şti şi nici nu trebuie. Sigur este că oamenii se vindecau...Osica de Sus