Această prezentare necesită JavaScript.

Dintotdeauna am privit cu admirație fetele care la festivități se îmbrăcau în costume naționale. Îmi plăceau în special iile lucrate pe pânză fină din tort sau pe marchizet și cu motive florale deosebite. Purtam și eu la serbări ia de la bunica sau întregul costum împrumutat de la femeile din sat. Pe atunci nu mă gândeam că voi ajunge să cos costume populare. Însă nevoia te învață. Îi aveam la grădiniță pe Cornel și Mariusică. Se apropia serbarea și nu găseam costume populare pe măsura lor. Așa că m-am apucat de lucru. Nu mi-a fost greu să croiesc pentru că învățasem ceva croitorie. Știam să cos pe etamină, pânză și marchizet pentru că bunica nu concepea ca o fată să nu știe să coase.

Veronica Vărzaru în articolul Despre noi, femeile… De ieri și de azi,
în ediția precedentă a revistei „Rădăcini”

http://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2020/12/WhatsApp-Image-2020-11-28-at-19.27.04-1-575x1024.jpeghttp://asociatiaculturalapromemoria.ro/wp-content/uploads/2020/12/WhatsApp-Image-2020-11-28-at-19.27.04-1-150x150.jpegVirginia LăpădatuDATINI ŞI TRADIŢIIDintotdeauna am privit cu admirație fetele care la festivități se îmbrăcau în costume naționale. Îmi plăceau în special iile lucrate pe pânză fină din tort sau pe marchizet și cu motive florale deosebite. Purtam și eu la serbări ia de la bunica sau întregul costum împrumutat de la femeile...Osica de Sus