VIAȚA SPIRITUALĂ

Botezul Domnului (Boboteaza – Dumnezeiasca Arătare)

Praznicul Botezul Domnului este sărbătorit la 6 ianuarie. El este numit în popor și Boboteaza, iar în limbaj teologic – liturgic are denumirile de Teofanie sau Epifanie (Arătarea Domnului).
Mântuitorul Iisus Hristos a crescut în Galileea în cetatea Nazaret, tăinuindu-Și înaintea oamenilor puterea și înțelepciunea dumnezeirii Sale până la vârsta de 30 de ani, pentru că la iudei se socotea a fi o necuviință ca să primească cineva vrednicia de învățător sau de preot înainte de 30 de ani.
De aceea nu Și-a început Hristos propovăduirea până la acea vârstă. Locuia în Nazaret cu Preacurata Sa Mamă și cu Dreptul Iosif, care era tâmplar și cu el împreună Se și ostenea la lucrul tâmplăriei. Dar, murind Dreptul Iosif, Domnul lucra singur cu mâinile Sale câștigând hrană pentru Sine și pentru Preacurata Sa Mamă, ca să ne învețe pe noi a nu ne lenevi, nici a mânca pâinea în zadar.
Împlinind 30 de ani și venind vremea să Se arate lui Israel „atunci a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia în pustie, trimițându-l să înceapă a boteza cu apă. Și i-a dat lui un semn, după care putea să-L recunoască pe Mesia, Cel ce atunci venise în lume, precum singur Botezătorul ne spune, zicând: „ Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis : Peste Care vei vedea Duhul coborându-se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.”

Deci, ascultând Sfântul Ioan cuvântul lui Dumnezeu, a venit la râul Iordan, propovăduind botezul pocăinței spre iertarea păcatelor, el fiind acela despre care zisese proorocul Isaia mai înainte: „ Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți-I cărările.”
Și veneau la el oameni din toate ținuturile Iudeei și ale Ierusalimului și se botezau în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.
Atunci a venit la Iordan și Iisus din Galileea, ca să fie botezat de către Ioan. Iar în acea vreme, Ioan tocmai spunea poporului :„Vine după mine Cel mai tare decât mine, Căreia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălțămintelor Lui.
Că eu v-am botezat cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt”.
Deci a venit Iisus să Se boteze, deși nu îi trebuia Botezul, ca Unul Care era curat și neîntinat, născut din Preacurata și Preasfântă Maică – Fecioară, fiind El Însuși izvorul a toată curăția și sfințenia.
Însă, ca Cel ce a luat asupra Sa păcatele lumii întregi, ca „Miel al lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii,” a venit la râul, ca să le spele pe ele cu botezul pocăinței.
A venit la ape, ca să sfințească firea apelor: a venit să Se boteze, ca să ne pregătească nouă scăldătoarea Sfântului Botez; a venit la Ioan, ca acesta să fie pentru El martor nemincinos, ca unul care a văzut pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste El când Se boteza și a auzit glasul Tatălui din cer.
Și S-a cunoscut Ioan cu duhul și se smerea pe sine, zicând:„ Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?” Și Ioan avea trebuință cu adevărat de botezul cel de la Domnul, ca unul care era în păcatul neascultării, cel dus de Adam asupra a tot neamul omenesc.
Dar Domnul a zis către el: „Lasă acum că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea”.
Și pogorându-Se Duhul Sfânt, ca un porumbel, peste Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. Acesta era glasul Tatălui din cer, care întregea descoperirea Preasfintei Treimi.
Astfel, sărbătoarea se numește pe drept și Epifanie sau Teofanie adică Arătare, pentru că, pe de o parte, Iisus Hristos Se arată lumii fiind mărturisit de Proorocul și Botezătorul Ioan, iar pe de altă parte Se arată lumii pentru întâia dată în chip limpede taina Sfintei Treimi, cunoașterea adevăratului Dumnezeu și calea mântuirii așa cum ne arată și Troparul sărbătorii:
„În Iordan botezându-Te, Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te și Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat Hristoase Dumnezeule și lumea ai luminat slavă Ție”.

Boboteaza – sfințirea apei

În ajun și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfânt la rugăciunile arhiereilor și preoților se sfințește Agheasma Mare.
Agheasma Mare are o slujbă specială care răscolește și pătrunde ființa credinciosului cu adevărat convins de efectele harului Sfântului Duh. Cerem lui Dumnezeu, prin rugăciunile întocmite de Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului din secolul al VII-lea ca apa aceasta să fie izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească.
Ne rugăm de asemenea, ca ea să fie pentru cei ce vor fi stropiți sau vor gusta din ea „ spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință.” În adevăr apa sfințită la Bobotează are putere binefăcătoare pentru mulți credincioși și pentru casele lor, ei păstrând-o cu sfințenie până în anul următor la o nouă sfințire a apei.
Noi credincioșii gustăm apa sfințită și ne amintim de marele eveniment de acum două milenii. Această apă este și simbolul unității și împăcării creștine.
Boboteaza este un cuvânt specific poporului nostru născut în același timp român și creștin. De asemenea „botezarea” caselor a rămas obicei străbun și datină creștină și astfel mai primim pe preoți în casele noastre ca să le sfințească, să ne stropească pe creștet, spre a primi binecuvântare și sfințire de la Dumnezeu și gustând din apa care s-a sfințit să încercăm fiecare dintre noi să ne sfințim viața prin faptele noastre. În felul acesta vom cinsti Sfânta sărbătoare a Botezului Domnului, așa Îl vom preamări pe Dumnezeu.

Lasă un răspuns